Familia Carl

Cand esti copil, totul pare simplu in viata! Daca ai o familie, inseamna sa ai totul, pare de ajuns…sau poate ca nu? Poate nu ne multumim cu familile noastra, vrem mai mult,nu vrem sa facem aceleasi fapte zi de zi.

Cand esti copil sa cresti mare, sa descoperi lumea, sa ai un viitor stralucit, vrei sa fii liber. Unii dintre ei, vor sa ramana copii, toata viata. Imaginandu-si viitorul,cum ar fi fost daca ar deveni adulti?

Adultii au responsabilitati, probleme mari, dar exista si parti frumoase, cum ar fi: prima dragoste, poti sa mergi unde doresti fara permisiunea unui parinte, poti sa te descurci singur/singura, simplu…esti independenta.

Ce inseamna cu adevarat sa avem o familie? Rolurile pricinpali ii ocupa mama, tata, copiii lor, apoi bunicii, unchii sau matusi. O poveste trista, intinsa pe trei generatii, descoperind adevaratul sens al cuvantului “familie”.

Maria Comon, o tanara domnisoara de optsprezece ani, locuieste in orasul Timisoara. De abia a terminat liceul pedagogic, e bucuroasa, stiind ce va urma pe viitor: facultatea de medicina. Maria era o persoana vesela, visa mult cu ochii deschisi, fata ei era indreptata spre cer, in mana dreapta tinea, mandra, diploma de bacalaureat.

In cealalta mana tinea microfonul, prezentand, pentru ultima zi de liceu, discursul ei. Multumindu-i profesorilor/profesoarelor pentru sfaturile lor, predarea lor si ajutorul lor. Multumirile ei s-au indreptat catre colegi/colege, si parintii ei.

Maria era o fiinta sociabila, ajuta pe toata lumea, isi dadea silinta, in tot ceea ce facea. Isi adora parintii, care au crescut-o, au educat-o, au ajutat-o sa-si continue studiile. Maria a fost adoptata, a fost gasita la poarta unei manastiri din apropierea Timisoarei, fiind abandonata de parintii ei adevarati, pe care nu i-a mai vazut niciodata.

Parintii ei, dupa o luna de la abandonarea fetitei, au murit intr-un accident aeronautic, nu au lasat nici un billet. Maria se aflase intr-un cosulet impletit, avea o paturica albastra ca cerul, o pernita inscriptionata cu literele parintilor ei “L” si “D”. Maicutele au botezat-o Maria, au crescut-o cu dragoste, pana la  sase luni. Au dat-o spre adoptie, pentru a  avea sanse egale ca ceilalti copilasi. Familia Comon nu aveau copii, au fost si la doctori, au facut si tratamente, insa nimic.

In cele din urma, acel cuplu tanar, au decis sa adopte un copilas, asa a ajuns Maria la ei. I-au oferit o copilarie de neuitat, sunt mandri de ea, pentru ca este o persoana sufletista, optimista si ambitioasa.

Cand Maria a implinit patrusprezece ani, familia Comon i-au spus adevarul despre parintii ei adevarati. A fost trista, dezamagita, parasita, dar apoi, s-a gandit, ca a primit, o a doua sansa. Are o familie iubitoare si ocrotitoare, prietenii si colegii ei, au acceptat-o asa cum era ea: simpla.

Nu conta ca provine dintr-o lume bogata sau saraca, daca e adoptata sau nu. Conta ca sunt oameni si toti au drepturi egale la viata. Totul a fost frumos, pana cand a ajuns la facultate, si-a intalnit prima iubire: Robert Carl.

Robert Carl era un tanar visator, incapatanat si bogat, din pacate pentru Maria. El a invitat-o la resedinta lui din Budapesta, pentru a-i cunoaste parintii. Pentru Maria viata s-a intors radical, vedea acea casa ca un castel, iar Robert arata ca un print, simtea ca traieste  intr-o poveste.

Ea a ajuns la facultatea de medicina, prin ajutorul parintiilor ai al ei, a invatat, a lucrat. Pentru ea, fiecare banut castigat era un pas inainte, o cina calda alaturi de parintii ei, o carte sau o haina. Parintii ei locuiesc intr-un apartament mic, cu doua camere micute, o bucatarie si o baie.

Toti banutii castigati mergeau spre educatia fetei, Maria nu vroia sa-i dezamageasca. Robert a fost dat la o scoala buna, private, la concursuri iesea pe primul loc, avea de toata inca de mic copil. Pentru el facultatea este o joaca.

Parintii lui Robert, vroiau sa demostreze, ca fiul lor este cel mai destept, cel mai frumos si descurcaret baiat, iar ceilalti care erau amarati, nu faceau parte din societatea lor. Maria era o simpla fata, pentru parintii lui Robert, crescuta cu multa iubire si incurajare de catre familia si prietenii ei.

Citea mult, un pic copilaroasa, fata de Robert care era tot timpul serios. Dupa ce au cunoscuta pe Maria Comon, parintii lui Robert, au incercat sa-i bage mintile in cap, spunandu-i ca acea fata nu e de nasul lui, nu e potrivita pentru el, nu se va ridica niciodata societatii lor. Robert a fost crescut diferit, fata de Maria, parintii lui erau tot timpul plecati prin Europa, lasandu-l singur cu menajera casei. Acum ca e mai mare, poate discuta mai usor cu el, asa credeau ai lui.

Cand au auzit ca unicul lor fiu, s-a inscris la facultate in Timisoara si nu la Berlin, au crezut ca va cadea cerul pe ei. Pentru el, totul era planuit, unde sa invete, cu cine sa se intalneasca, insa Robert a decis singur, ce este mai bine pentru el.

Dupa cina, mama lui Robert, a umilit-o pe Maria, spunandu-i ca nu stie sa se imbrace, sa se aranjeze. Maria nu este obisnuita cu machiaj, sau cu rochiile extravagante, era simpla. Era imbracata intr-o rochie albastra, cu bretele subtiri, aceeasi culoare cu ochii ei, lunga pana la genunchi, purta sandalute albe, cu un toc mic, la incheietura sandalei, avea o floare alba.

Deasupra rochitei avea un bolero alb, care se inchidea cu un singur nasture, avand manecile lungi. Rochia avea o fundita albastra, care era legata in jurul Mariei. Parul ei saten, era dezlegat, si stralucitor, in cap purta o pamblica albastra.

Pe Robert l-a atras prin sensibilitatea si frumusetea inocenta a ochiilor ei, comportamentul, felul de a gandi si zambetul ei. Vazand ca fiul ei, Robert, nu-si poate lua ochii de la Maria, va incerca sa-i desparta, sa o distruga, daca e nevoie, o sa ajunga si la ucidere.

Maria si-a continuat studiile, ajungand pana in anul patru la medicina, sectia de pediatrie, iar Robert se indrepta spre chirugie. Cei doi s-au mutat impreuna, parintii Mariei se intelegeau foarte bine cu Robert, dar erau ingrijorati in privinta printiilor lui.

Pentru Maria, toate intamplarile erau mai mult decat isi dorea, totul era perfect pentru ea, avea momente in care se gandea, cum a ajuns pana aici, ce a facut sa-l merite pe Robert, ce se va intampla cu vietile lor, de acum in colo? Raspunsurile la toate intrebarile, le va afla din timp. Poate ca viata nu e chiar perfecta!

Intr-o zi trista, de toamna, tatal Mariei a facut infarct, la locul de munca. A fost una dintre cele mai dureroase si triste zile din viata Mariei, zile in care trebuia sa se pregateasca sa-si ingroape tatal. Zambetul ei fermecator era sters, lacrimile nu i se mai uscau, s-a mutat pentru un timp, alaturi de mama ei. Se simte vinovata de moartea tatalui ei, credea ca mutarea ei cu Robert l-a terminat. Nu stia ca tatal ei era bolnav,de un timp.

Maria credea ca fericirea ei ducea la necazurile altora, provoca suferinte celor din jur. Mama ei incercase sa-i explice, de multe ori, ca tatal ei era bolnav, ca nu era vina ei. Maria stia ca tatal ei o adora, si indiferent pe unde va pasi, sau ce doreste sa faca, el o va veghea de sus.

Robert nu dorea sa devina faimos, precum parintii lui, isi dorea o scoala, o meserie si o familie deosebita. Dupa un an, cei doi au terminat facultatea de medicina, fiecare cu profesia lui. Mama lui Robert a innebunit din cauza stresului, a ajuns in centru de ingrijiri speciale, devenise prea violenta.

In acea vara, calduroasa, Maria aflase ca este insarcinata, dupa cele intamplate cu mama lui Robert, nu avea curaj sa-i spuna vestea cea buna. Robert era ocupat cu munca lui de chirurg, avea grija de mama lui, si-l ajuta pe tatal lui la afaceri. Era mai mult plecat prin lume, uitand de Maria.

Maria se simtea singura, ii era frica de ce avea sa urmeze, se intreba de multe ori oare va avea o familie, o casnicie? Ii era frica ca nu cumva, Robert sa nu-si doresca acest copil. Maria avea grija, sa gaseasca momentul potrivit, sa-i spuna de copil. In acea vara, Robert si-a luat concediu, pentru a sta mai mult cu Maria.

Cei doi au plecat, pentru cateva zile, pe malul Dunarii. In acele zile, cei doi erau de nedespartiti. Stateau imbratisati, la o terasa, pe malul Dunarii, Robert o privea intr-una, ca in prima zi cand s-au vazut. Maria i-a dat vestea cea mare: vor deveni parinti.

Speranta stralucea in ochii lor, Robert si Maria se simteau ca in al noua lea cer. Un copil poate sa aduca multa bucurie si lumina intr-o familie. In august, cei doi s-au casatorit, era una dintre cele mai frumoase, zile din vietile lor.

Dupa un an, in martie, s-a nascut micuta Lisa, afara inca ningea, Maria se aflase in catedrala din Timisoara, cand au inceput durerile de burta. Ambulanta a ajuns tarziu, era nevoita sa nasca acolo. Parintii lui Robert s-au mutat, cu o luna in urma, in resedinta lor din Budapeste.

Dupa nasterea Mariei, a fost transportata cu grija la spital, micuta Lisa era sanatoasa si linistita. Robert si sotia lui au trait intr-un paradis, timp de 15 ani. Lisa a crescut mare, frumoasa si era in pragul adolescentei. Avea parul lung pana la picioare, ochii verzi a mamei, seriozitatea tatalui, era plina de viata.

Lisa se afla in clasa a noua, la liceu,  sectia de biologie, din Timisoara, invata destul de bine, pana cand … intr-o zi, l-a intalnit pe Alex Marinescu, un baiat cu un temperament puternic, “oaia neagra” a familiei. Facea numai probleme pe la scoala: se lega de profesori, speria elevii si strica usi, banci.

S-au cunoscut la directiune, fiecare cu pedeapsa sa, Lisa se afla acolo, pentru ca a bagat o colega cu capul in WC-ul scolii, ea sustine ca acea colega, a umilit-o si a chinuit-o de fata cu ceilalti colegi. Insa colegii ei, au refuzat sa comenteze incidental, nu au recunoscut nimic.

Alex era la directiune, pentru ca s-a luat la bataie, cu cativa elevi, pe stadionul scolii. S-au privit, s-au placut, s-au potrivit! Alex si Lisa se simteau bine impreuna, aveau propriul lor paradis. Maria avea o presimtire urata, Lisa scapase de sub control, umbla mult cu Alex, faceau necazuri.

Maria era ingrijorata, fiica ei pleca de dimineata, spunand ca se intoarce acasa, dupa ore, apoi disparea timp de o saptamana. Lisa isi schimba stilul, imbracamintea, isi punea  piercinguri. Nimeni n-o mai recunostea, comportamentul ei era inacceptabil, parca isi pierduse mintile.

Maria era convinsa, ca Alex o influenta negativ pe fiica ei, tatal ei era din nou plecat in Budapesta, venea acasa rar. Bunica Lisei, din partea tatalui, a murit in spitalul de nevoi speciale. Era complet nebuna, gelozia si invidia a distrus-o. Mariei ii era frica,  sa nu semene Lisa cu bunica ei.

Intr-o iarna, a anului 1999, Lisa si Alex au plecat la derdelus, acolo se aflau mai multi baieti din gasca lui Alex. Vazandu-i de atata timp impreuna, prietenii lui Alex, au incercat sa-i desparta. In timp ce, atentia lui Alex a fost distrasa, au impins-o pe Lisa, tare cu sania, pana cand a cazut in raul Bega.

Lisa nu a reusit sa se opreasca la timp, Alex a incercat sa opreasca nebunia, provocata de prietenii lui. Nu a durat mult, pana cand a spart gheata si s-a scufundat in rau. Raul Bega avea o adancime de aproape trei metri. Dupa ce Alex l-a batut bine, pe unul dintre prietenii lui, s-a aruncat in rau, dupa Lisa. Ceilalti tineri, care au vazut intamplarea, au sunat la politie, iar prietenii lui Alex au luat-o la goana. Politia l-au tinut peste noapte, pe Alex, la sectie, iar Lisa a fost dusa la spitalul Judetean.

Trecuse doua saptamani, Alex era tinut in arest, pentru uciderea prietenului lui. Parintii Lisei au ajuns la un acord, vor divorta la sfarsitul lunii martie, fiica lor era deprimata, stand izolata in casa. Albert Marinescu, fratele mai mare a lui Alex, le-a sarit in ajutor. Decizia lui Alex a fost data, va petrece douazeci si doi de ani in inchisoare.

Albert i-a promis, ca va avea grija de Lisa, Iarna a trecut cu greu, pentru cele doua familii, paradisul lor se darama pas cu pas. In martie, dupa divort, Robert a plecat de acasa, fara sa-i pese de fiica lui. Albert a ramas alaturi de Lisa, sa-i aline suferintele.

In primavara, Lisa a ramas insarcinata cu Albert, mama ei ii reprosa ca aduce numai probleme acasa, ca trebuie sa-si termine scoala, trebuie sa fie responzabila, pentru ca va avea un copil. Pentru Lisa totul era perfect, nu asculta de nimeni, lasa sa treaca timpul de la sine.

In sufletul ei, simtea sa se autodistruge, era deprimata si dezamagita. Lisa nu mai auzise de Alex, timp de un an, dar nu l-a uitat. Pentru ea, acel copil era o greseala! Cei batrani au auzit de patania fetei, au avut grija sa afle toata scoala si tot orasul. “Ca si cum ar fi fost de rasul satului!”

La sfarsitul anului, Lisa i-a cerut lui Albert, sa plece din oras. El a decis s-o duca la Mare, plecand a doua zi spre Constanta, pentru patru luni. Bunica lui Albert locuia acolo, a primit-o pe Lisa cu bratele deschise, primea multa atentie de la fratele lui Alex, desi mintea ei era tot timpul la Alex.

Burta ii crestea, luna de luna, Albert traia intr-un paradis alaturi de Lisa, in curand o va cere in casatorie. Maria gasea in cutia postala, scrisori trimise de Alex, din inchisoare, primea cate una pe saptamana. Scrisorile erau ascunse, de Maria, sa nu le gaseasca fiica ei.

Vara a trecut cu brio, pentru cei doi calatori, insa pentru Alex, in inchisoare, timpul trecea greu, era torturat, atat de ceilalti colegi de celula, cat si de gardieni. Alex nu-si imagina ce se intampla, dincolo de barele reci a inchisoarei.

Toamna isi facea intrarea mandra, era septembrie, Lisa se afla in prima zi de scoala, din clasa a X-a. Burta era vizibila, era in luna a sasea, si-a schimbat din nou stilul. De data asta, avea parul tuns scurt pana la umeri, hainute largute, arata bine fizic, decat ultima oara cand au vazut-o colegii.

Lisa isi despretuia copilul, ceilalti elevi o privea neincetat, o barfeau pe la spate, nimeni nu statea de vorba cu ea. Din cauza celei intamplate cu Alex, nimeni nu-i dadea o sansa. Suferea mult, din aceasta cauza, se inchidea in baie, plangea mult, isi pierduse incredere in sine.

Albert avea optsprezece ani, era in ultimul an de liceu, bucuros ca va avea un serviciu sigur, pentru a o intretine pe Lisa. Ea avea pareri diferite, fata de el, vroia sa scape de copil cu orice pret, apoi sa scape de Albert. Mintea ei se intuneca, nu mai gandea limpede, era tacuta si ii respindea pe toti.

Acasa, mama ei a incercat sa discute despre casatorie, insa Lisa a respins-o, mergand in camera ei, fara sa o auda. Maria nu avea pe nimeni, decat pe fiica ei, nu si-a imaginat ca familia ei, se va destrama. Pe cincisprezece decembrie, anul 2000, Lisa naste un baietel sanatos.

Ea avea de gand sa-l dea spre adoptie, vorbise cu o saptamana inainte de a naste, cu o familie care dorea mult un copil. Acel cuplu a venit la spital, avand o cunostiinta din cadrul in-firmierelor. Au completat actele de adoptie, iar pentru Lisa, au completat actele de deces a copilului.

Maria se ruga in capeta spitalului, pentru sanatatea fiicei si a nepotului ei, nu banuia ca se va comite o greseala. Lisa respira usurata, ca a scapat de copil, a devenit cruda si rece. Cand mama ei s-a indreptat spre salonul, unde era Lisa, a auzit-o plangand, spunand intr-una: -“Copilul meu, a murit! Copilul meu!” Statea ridicata in fund, repetand aceste cuvinte.

In acea seara, Albert a trecut pe la spital, sa-si vada copilul, a primit vestea cea rea…I se parea imposibil, ce zicea Lisa, sarcina era bine, nasterea a fost bine, cum de s-a intamplat asta? Lisa il privea, palida si amutita, vestea i-a fost fatala pentru Albert.

El s-a indreptat spre Lisa, a pris-o de brate, socat si nervos, tipand la ea cu toata puterea: -“Cum e posibil asa ceva? Ce ai facut? Unde e copilul, Lisa?” Banuia ca ceva nu e in regula, Maria a chemat o asistenta, sa-l scoata afara, sa nu se inrautateasca lucrurile.

Timp de doua zile, mama si fostul ei prieten, nu vorbeau deloc cu ea, Albert era tacut la scoala, incercand s-o ignore pe Lisa. A fost cel mai trist Craciun, Lisa si Maria, stateau impreuna in sufragerie, cu paharele de vin cald in mana, priveau tacute bradul impodobit.

Alex lucra in serviciul comunitar, ziua si noaptea, auzise ca poate iesi afara, pentru buna purtare. Timpul a trecut repede, Lisa a terminat liceul, insa nu a dat mai departe. S-a angajat la o firma din Timisoara, numita “Coca Cola”, avea nouasprezece ani si era independenta.

Mama ei a ramas alaturi de ea, totul era pierdut pentru Alex si Lisa, nu i-a mai scris timp de trei ani. Albert s-a mutat la Bucuresti, incercand sa uite de Lisa si de cosmar. In acea vara, Lisa a avut o surpriza “socanta”…s-a trezit cu Alex la usa apartamentului ei.

Mama ei era pana in piata, la cumparaturi, Lisa se pregatea sa plece la munca, a auzit ca cineva batea la usa…cand a deschis, visul lor s-a implinit! Alex si Lisa s-au regasit! Unul dintre prietenii lui Alex, a venit la politie, sa depuna o declaratie in favoarea lui, spunand adevarul. Acel incident din 1999, nu a fost decat un…incident! Le-a povestit politistilor totul.

Lisa i-a sarit in brate, era bucuroasa, nu-i venea sa creada ce vedea ochii ei. Lisa il saruta, il imbratisa, insa Alex era rece cu ea, dezamagit, reprosurile isi faceau loc intre ei.

-         De ce nu ai venit sa ma vizitezi? De ce nu mi-ai raspuns la scrisori? Asa de repede ai uitat de mine?

-         Alex, despre ce scrisori vorbesti? Nu am primit nimic de la tine.

-         Ti-am scris, in fiecare saptamana! Lisa, de ce nu mi-ai raspuns? Nici nu le-ai citit, nu le-ai bagat de seama.

-         Ma bucur ca ti-au dat drumul, Alex. Imi pare rau ca nu am primit nimic de la tine.

-         Am scapat, pentru ca unul dintre baieti, a spus adevarul politistilor. A fost doar un accident.

-         Da…

-         Am auzit ca te-ai casatorit cu Albert, tradatorul!

-         Nu am ajuns pana acolo. Albert a plecat la Bucuresti.

-         Cum asa? Ce nu v-a mers bine?

-         Am scapat de el si de copil. El crede ca copilul e mort, insa eu l-am dat spre adoptie.

-         Se pare ca nu te-ai schimbat. Te pricepi mai bine, decat credeam.

-         A fost simplu, fratele tau renunta repede!

-         Lisa, imi pare rau ca trebuia sa treci prin toate astea. Am gasit un locusor, numai pentru noi doi. Vrei sa plecam?

-         Da, vreau!

Cei doi indragostiti, au plecat in orasul Sannicolau-Mare, la distanta de 64 km de Timisoara. Lisa a plecat fericita, alaturi de Alex. Nu-i pasa de nimeni, uitand complet de mama ei si de munca ei. Orasul era linistit, avand peste 11.000de locuitori. Apartamentul lor se afla pe strada Panselelor nr.1, un apartament cu trei camere, o baie, bucatarie si un balcon inchis.

Familia Marinescu

Cei doi au intemeiat, cu timpul, o familie, aveau doi gemeni, baiat si fata, pe nume Sergiu si Anda, apoi a aparut si micuta Abby. Cei trei cresteau impreuna, Lisa lucra la un magazine de haine, iar Alex era inginer la o fabrica de la marginea orasului. Lisa a vea probleme mentale, de la nasterea lui Abby, isi ranea des copiii.

Lisa avea grija, cand isi chinuia copiii, san u intervina vecinii, Alex nu a fost de acord cu ceea ce facea sotia lui. Apoi, fiind si el mai oboist, baut, a sustinut-o pe Lisa, spunand ca copiii, sunt foarte obraznici. Inainte sa apara Abby, le punea in incaltaminte cuie, la ceilalti doi, ii trimitea flamanzi la scoala, uneori mai veneau si batuti.

Maria a vrut sa se apropie de nepotii ei, insa era fara putere, a imbatranit si banutii nu ii permiteau sa mearga la ei, asa de des. Maria statea mai des, la spital, avea probleme cu inima, la fel ca tatal ei.  Dupa cativa ani, Tibi, copilul adoptat, a implinit optsprezece ani, mergea in ultimul an de liceu, Sergiu si Anda erau in primul an de liceu, iar micuta Abby avea numai cinci ani.

Tibi a auzit, din greseala, o discutie interesanta, dezbatuta de parintii lui adoptivi, alfand ca mai are trei frati si ca nu este fiul lor adevarat. La scurt timp, Maria a murit singura, in spital, din cauza inimii. Lisa aflase de moartea mamei iei, insa nu i-a pasat, si nici de copiii ei nu-i pasa.

Alex a ramas fara munca,descarcandu-se pe cei doi copii mai mari, vecinii au observat ca ceva nu era in regula, cu acea familie. Cand vorbeau cu copiii, erau speriati, tristi si tacuti. Anda statea in casa, izolata in camera ei, citea multe carti, Sergiu incerca sa se adapteze, intr-un anturaj neplacut, alaturi de niste baieti rau.

Abby statea mult cu sora ei, a prins frica de mama ei, Tibi s-a decis sa afle adevarul despre familia lui, din pacate nu aflase cine era tatal lui adevarat. Intr-o zi, Albert s-a intalnit cu fratele lui mai mic, i-a promis ca il ajuta, doar de dragul copiilor. Albert isi ajuta fratele, financiar, pentru un timp, afacerile lui s-au mutat un timp in Timisoara.

De fiecare data, cand il vedea pe Albert, Lisa vroia sa ii zica adevarul despre fiul lor. Copiii se simteau in singuranta, atunci cand venea unchiul lor in vizita. Tibi a plecat, dupa ore, la un detectiv particular, avea presimtirea ca familia lui era prin apropiere.

Primul semestru de scoala, trecuse, copiii erau pe afara jucandu-se impreuna, Albert a decis sa discute, ceva serios cu fratele lui, in legatura cu siguranta copiilor.

-         Lisa, ce i-ai facut Andei? Este foarte retrasa si plange mult.

-         Nu i-am facut nimic. Ii place sa faca pe victima, e prea rasfatata. spuse Lisa, in timp ce-si aprindea tigara

-         Inteleg ca e adolescenta, dar mi se pare mie, sau ii este frica de tine?

-         Albert, inteleg ca iti faci griji pentru ea! E la fel de normala ca ceilalti copii.

-         Doamne, Lisa! Nu vorbesc de ceilalti copii, vorbesc despre copiii tai, care au nevoie de tine, sa fie iubiti si protejati.

-         Te rog, Albert! Nu are rost sa ne certam, daca nu ma insel…cred ca mai tii la mine!

-         Lisa, potoleste-te! Nut e pot ierta pentru ca nu ai avut grija de copilul nostru.

-         Iti pierzi timpul! Asta e familia mea si eu impreuna cu Alex, decidem ce e bine pentru copiii nostri.

-         Alex, frate! Ati innebunit de tot! Sunt copii, nu jucarii! Am sa ii i-au cu mine un timp, pana va linistiti.

-         Imi pare rau, frate! N-o sa pleci nici unde cu ei. Sunt ai nostrii!

Cei doi s-au simtit, amenintati de catre Albert, au inceput cu isteriile si cu nbuniile. Desi Albert, banuia ca cei doi isi chinuiau copiii, el vrea sa faca tot posibilul, sa-i protejeze. Lisa a scos, un cutit de bucatarie, din sertar, l-a injunghiat in spate si in burta, pe Albert. Alex si-a dat seama, ca lucrurile s-au complicat, s-a gandit la cea mai groaznica idee: sa-si faca bucati fratele, il baga in pungi, apoi scapa de el, aruncandu-l la ghena de gunoi.

Sa nu para suspecti, au chemat copiii, sa duca pungile la ghena. Nu le-a explicat nimic copiilor, de frica, cei trei au facut, ce li s-a ordonat. Pentru a supravietui, cei trei, trebuie sa treaca, peste cuvantul parintilor, sa-si invinga frica si sa lupte pentru vietile lor.

Sergiu a plecat in oras, cu prietenii lui, incepuse sa consume plante halucinogene, toxice. Cu doua saptamani in urma, fuma aceste plante, cand era afara cu surorile lui, se abtinea sa fumeze. Anda a intrat cu Abby, in casa, pentru a bea un pahar cu apa. A vazut pete de sange, care ducea spre baie, sub usa era sange.

A vrut sa deschisa usa, insa mama ei iesise repede, spunandu-i ca tatal lor a avut un mic accident in bucatarie. Cand Anda a intrebat-o de unchiul Albert, mama ei devenise nervoasa, ii tremura vocea, incercand sa nu se dea de gol. Anda si-a luat surioara si s-au inchis in camera ei, totul parea bizar. Lisa si Alex au reusit, sa curete mizeria din baie, Sergiu a venit acasa tarziu, se inoptase.

El se simtea rau, vorbea urat, era complet drogat, s-a aruncat in patul lui, incercand sa doarma. La sase dimineata, cei doi parinti, au luat-o razna, i-au trezit pe copiii, chiar daca era sambata. I-au pus sa curete casa, in intregime, cand a dus punga de gunoi, din bucatarie, Anda a observat, in ghena, punga pe care a carat-o ieri, era rupta, pe jos cazuse o mana a unei persoane.

Si-a dat seama, ca parintii ei nu sunt intregi la minte, a cazut jos tipand de frica, s-a gandit la surioara ei mai mica, nu vroia sa vada asa ceva, a incercat sa-si pastreze calmul. Cand s-a intors in casa, Anda si-a auzit tatal, certandu-se cu Sergiu, deodata a inceput sa-l injunghie.

Fiul lui era obraznic si de aceea a reactionat asa. Anda a tinut-o pe cea mica, in spatele ei, incercand sa iasa afara. Au fugit repede pe scarile blocului, batand la usile vecinilor, pentru ajutor. Vecinii au auzit tipetele, disperate a fetitei, insa nu au facut nimic.

Au inchis usile, uitandu-se pe vizor, ce se intampla. Abby a vazut-o pe mama ei, venind spre ea, s-a indepartat de sora ei, fugind pe scari in sus. Nimeni nu s-a deranjat sa cheme politia, spuneau ca este o problema de familie, nu se amestecau.

Lisa a prins-o pe Abby, intre etajul doi si trei, a tinut-o de mana, apoi i-a facut usor, o rana ala gat cu un cutit. Anda era dezamagita, ca si-a scapat sora din maini, tremura si tipa dupa ajutor. Ea s-a indreptat spre paraul Aranca, incercand sa scape de tatal ei, care o urmarea tot cu un cutit.

S-a aruncat in Aranca, inainte s-o prinda Alex, poate se va trezi din acest comar. Alex a sarit dupa fata lui, incercand s-o aduca la suprafata. Anda si-a scos capul din apa, a privit-o pe mama ei, care statea pe mal si o striga. Lisa i-a intins o mana, insa Anda a tras-o si pe ea in apa.

Apoi a iesit din apa, sperand ca va scapa de amandoi, isi priveau parintii cum se ineaca. Apa nu era asa de adanca, insa era murdara si starea parintilor ei, era critica.

Peste cateva clipe, a ajuns la fata tragediei, fratele ei cel mai mare, Tibi. A sperat sa nu fie prea tarziu, sa-si salveze fratii la timp. Detectivul lui, i-a dat toate detalile despre familia lui adevarata. A sosit impreuna cu o ambulanta si cu un echipaj de politie.

Si daca mai traiau parintii lor, pedeapsa era inchisoarea pana la moarte, pentru abuzuri fizice, dar si psihice provocate copiilor lor. Tibi si-a imbratisat surioara, bucuros ca este teafara, Abby a fost salvata la timp, din pacate, nu s-a putut face nimic pentru Sergiu.

Abby a fost operata la gat, si bandajata la maini si picioare. Paradisul familiei lor se daramase. Cei trei frati, s-au mutat departe de acea strada, unde s-a produs tragedia. Abby a fost externata din spital, i-au ramas semne vizibile pe gat si pe maini. Tot ce si-a dorit Anda, era o familie grijulie, iubitoare si normala.

Tibi a vorbit cu parintii lui adoptivi, sa le primeasca si pe cele doua, in grija lor. Cele doua nu vor uita, ce s-a intamplat cu familia lor. Noaptea aveau cosmaruri, fratele lor mai mare, era mereu langa ele, sa le protejeze, de acum incolo. Sunt norocoase ca au supravietuit, au o noua familie…isi vor trai propriul lor paradis, care spera ele, nu va fi un paradis in destramare.

Within Temptation-lost.

Imi poleiaza cu pulbere, aripile-mi grele;

Lacrimi de sange se scurg pe versurile mele,

Sufletu-mi ascuns, in negura mortii, nu piere!

Un inger al mortii sunt, un trandafir cu negre petale;

Si harpele-mi canta, cantecul tineretii;

Si ingerii Domnului imi deapana firul vietii,

Calauza mi-e corbul, nimb al pietrei funerare.

Iar  la rasarit de soare, cand taina noptii moare;

Un inger al vietii, eterna a tineretii floare;

Cu o raza, sufletu-mi incearca sa-mi lumineze;

Petalele trandafirului au inceput sa sangereze, viata sa-mi scurteze!

Si astfel raman ce am fost, suflet patruns de umbra;

Traind in racoarea noptilor, fara luna;

Cad stele pe urmele mele, aduc durere si lacrimi grele;

Un inger al mortii sunt, cu negre aripi, ce spulbera vieti si clipe!

Scrisa de prietena mea,

(pentru poveste cu acelasi nume)

Andrada Dragoi

Amy & Demon.

Paramore-Monster

Diana & Mikko

Oamenii au iesit sa priveasca rasaritul  soarelui, pentru ei era un nou inceput, o a doua sansa la viata. Lumea este plina de mistere si vise, poate fi cruda si frumoasa. Se vedea un peisaj frumos, de primavara. Amy si-a gasit linistea, alaturi de Federic si mama ei.

Diana si-a pierdut copilaria, cautandu-si sora, pana la sfarsit, Amy a fost salvata, acuma este pregatita sa se intoarca acasa, alaturi de prietenii ei si de tatal ei. Johnny este foarte ingrijorat, asteapta cu nerabdare, sa-si stranga fiica din nou, in brate.

Noaptea se apropia, Diana impreuna cu Mikko au cautat bete pentru foc, sa tina lupii la distanta. Anita si Nicole cautau ceva de mancare, iar Natasha facea un mic adapost, unde sa-si asterne corpurile obosite.

Inainte sa adoarma, Diana, privea emotionata, stelele, isi imagina cum ar fi fost viata ei, daca Amy nu devenea “Ingerul mortii”…Erau impreuna, povesteau, se jucau, se distrau ca doua surori. Era prea frumos sa fie adevarat, acum trebuie sa se obisnuiasca fara ea.

Diana s-a resemnat, are amintire poze cu Amy, nu e mult, dar pentru ea inseamna totul. Dupa ce va afla de fiica lui Amy, trebuie sa ia singura o decizie, ori isi cauta nepotica, ori uita de existenta ei. Diana i-a invitat la ea acasa, pe Mikko impreuna cu surorile si cainele lui, stiind ca nu au unde locui.

A doua zi, Natasha si Anita au descoperit o gara, s-au indreptat cu totii spre singurul tren care functiona. Erau multi oameni, nu mai vazuse asemenea loc, credeau ca totul era distrus. Le era frica sa nu fie cumva o capcana, o iluzie.

Diana avea o presimtire rea, in legatura cu acel tren, era sigura ca nu ducea unde vroiau ei. In plus, avea presimtirea ca cineva le urmareste pasii. Mikko a incercat, sa o convinga sa urce in tren, nu aveau de ales, ori mergeau pe jos, pana mureau de oboseala, ori riscau si faceau o mica calatorie cu trenul.

Intr-o compartiment, Mikko a gasit o palarie de ceferist. Si-a pus palaria pe cap, facandu-le pe fete sa rada.

-         Buna ziua! Biletele la control, va rog!

-         Nu avem bielete, domnule! spuse Anita, razand

-         Aha! Calatoriti fara bilele! Putem rezolva aceasta problema!

-         Cum, domnule? spuse Diana, luandu-i palaria de pe cap

-         Sa ma lasati sa dorm vreo doua-trei ore! spuse Mikko, in timp se ce intindea pe scaunele compartimentului.

Dupa urmatoarea oprirea, cei cinci au ramas singuri in tren, nu era prezent, nici macar controlorul sau mecanicul. Diana se uita pe geam, nu mai vedea oameni urcand sau coborand la statii, i s-a parut suspicios…L-a trezit pe Mikko sa mearga la locomotiva, sa verifice daca cineva conduce trenul.

Usa de la cabina, era incuiata pe dinauntru, Mikko se trantea in usa, poate…poate se va deschide. Au deblocat clanta de la usa, inauntru era soferul plin de sange, cu capul spart.

Diana a cautat prin buzunarele soferului, un telefon. Nu avea la el decat un briceag si o scrisoare, care era atat de manjita de sange, incat nu vedea pentru cine este. Cand a vrut sa deschida scrisoarea, Igor, singurul demon ramas in viata, a prins-o pe Diana de brat.

A vrut scrisoarea, Anita si Nicole au fost inchise in compartiment, Natasha a fost lovita de scaunul compartimentului, cu Mikko a rupt o usa, iar pe Diana incerca sa scape de ea definitiv.

Cainele a sarit la Igor sa-l muste, l-a prins de picior, rupandu-i o bucata din piele. Fata lui Igor ii era desfigurata, din cauza razboiului, cand a vazut ca ingerii sunt pe cale sa castige, s-a ascuns. Trenul intrase intr-un tunnel, atunci lucrurile au luat-o razna…s-au imbrancit!

Cand au iesit din tunnel, Igor era prins in cabina de la locomotive, ceilalti erau teferi. Scrisoarea a ramas la Igor, in urmatorul tunnel, a scapat din cabina, luand-o pe Diana ca ostatica. Mikko statea pe scaun, era ranit la piciorul stang.

A obligat-o pe Diana sa urce deasupra trenului, daca ceilalti incercau sa il opreasca, o va rani pe Diana. Pe tren ea se zbatea, a vrut cu orice pret, sa-i ia scrisoarea din mana. Igor a impins-o de pe tren, Diana s-a agatat de un fier, a trenului. Mikko s-a urcat si el dupa Diana, Cei doi s-au rastogolit pe tren, scrisoarea cazuse pe holul trenului. Nicole a vazut scrisoarea pe jos, a luat-o, fara sa fie vazuta, punand-o in buzunarul de la bluza.

Igor l-a aruncat pe Mikko, inapoi in tren, s-a apropiat de Diana pentru a-si termina misiunea. Mikko, nervos, a urcat din nou pe tren, s-a izbit de Igor, aruncadu-l de pe tren.

-         Diana, prinde-te de mana mea!

-         Nu pot, Igor s-a agatat de mine! O sa cadem toti trei!

-         Nu renunta! Nu vreau sa te pierd, a doua oara!

-         Nu ajung la mana ta! Nu mai rezist…

Diana si-a dat drumul, prefera sa cada ea si Igor, in loc de ei trei. Mikko era anxios, este a doua oara cand o scapa din maini. Diana era deja obisnuita cu cazaturile, a avut noroc ca a aterizat pe Igor. Cea mai buna prietena a ei, l-a zapacit pe Mikko pana cand le-a zis la toate trei,ce a patit Diana.

Anita era sigura,ca sora ei ascundea ceva, o pandea tot timpul, numai sa alfe care e secretul ei. Au coborat din tren, la prima statie. Au decis sa mearga mai departe, poate vor da din nou de Diana, insa de data asta credeau, ca nu mai sunt sperante.

Diana a ajuns, din nou, intr-un loc parasit. Corpul ei, plina de taieturi, o faceau sa renunte. S-a trantit pe jos, un caine se tot plimba pe langa ea, a vazut ca nu misca, a inceput sat raga de hainele ei. In acel moment, Diana visa…Era intr-o camera mare si intunecata, purta o rochie alba, in mana tinea un trandafir alb, geamurile erau larg deschise.

Vantul se juca cu perdelele din dantele, pe masuta se aflau trei lumanari, auzea de la distanta, cum o striga cineva… “Acesta va fi ultimul tau vis, trebuie sa uiti trecutul, ai o noua sansa alaturi de prietenii tai, bucura-te de ea!” spuse Amy, imbratisand-o.

In spatele Dianei, s-a deschis o usa, o lumina puternica ii arata drumul spre casa, spre un nou inceput. In curand o sa afle ce a scris Amy in scrisoare, dupa ce s-a trezit, a simtit ca o ustura palma dreapta, avea un tatuaj mic, doua inimi unite…spunandu-i lui Amy : “Surori pentru totdeauna!”

Persefona se obisnuia cu lupii

Diana s-a ridicat si a mers mai departe, din departare i s-a parut ca vede o fetita, intr-o rochita neagra, avea doua suvite rosii, parul negru si radea. O auzea cu ecou, cand s-a apropiat mai mult,disparuse.

A dat de un parc, cativa metri distanta, a zarit aceeasi fetita, se ascundea dupa un copac. Fetita s-a asezat pe un leagan, statea cu spatele la Diana. “Imi caut mama! Mi-e dor de ea!” spuse Persefona plangand. Diana a incercat sa o atinga, insa fetita a fugit.

Drumul a condus-o direct spre un sat amarat, acolo era in vizita familia adoptiva a Persefonei. Tatal lui Benjamin ajuta oamenii saraci,  au venit voluntari. Diana lesinase de foame, Benjamin si-a ajutat tatal s-o duca in casa. Cand si-a revenit, a deschis ochii, Persefona statea in fata ei.

Zambea cu drag, spunand: “Esti reala! Te-am gasit!” Fetita din imaginatia ei, era reala, era chiar fetita lui Amy. Persefona avea un an, s-a mirat Diana, cand si-a dat seama ca timpul a trecut pe langa ea. “Am dormit un an? Doamne, prietenii mei ma vor declara moarta!”

Familia adoptiva se numea Ashe, o iubeau pe Persefona ca pe propria lor fiica. Nu intelegea de ce ar avea nevoie, de ajutorul ei, o fetita de un an. Mama lui Benjamin i-a explicat unde au gasit-o pe Persefona si i-au povestit ce au vazut inainte, ca micuta sa ajunga la ei.

Diana si-a dat seama ca fetita,era din tabloul pictat de Federic Corvis, este aceeasi fetita, asta insemna ca este fiica lui Amy. Ochii ii stralucea cand si-a luat nepotica in brate, trebuie s-o duca acasa, are nevoie de ingrijiri, pana nu creste mai mare, sa afle ca este fiica “Ingerului mortii”.

S-a certat cu familia adoptiva, le era greu sa se desparta de Persefona, nu mai credeau in demoni, au uitat de unde provine ea. A doua zi,  cele doua au pornit la drum, a luat cu ea multa mancare pentru cea mica si cateva hainute de schimb.

Diana era curioasa daca Persefona va deveni ca mama ei, sau mai rau. Au ajuns pe o autostrada, Diana a incercat sa opreasca o masina, a avut noroc ca a dat peste o persoana cu purtari bune. Le-a dus pana in orasul Dreamville, lasandu-se la spitalul orasului.

Tommy Hunt a fost cel care le-a luat in masina, le-a condus pana la spital, s-a oferit sa o ajute, sa intre in spital. Fata ei i se parea cunoscuta, o confunda cu Amy. din greseala, inainte sa plece de la spital, i-a spus Dianei: “Pe curand, Amy!”

Diana s-a intors brusc spre el, intrebandu-l daca a cunoscut-o pe sora ei. Cei doi s-au imprietenit, in timp ce doctorul avea grija de nepotica ei, Diana povestea cu Tommy, vechiul prieten a lui Amy.

Tommy a aflat tot adevarul despre Amy, tot ce s-a intamplat… “Amy si-a salvat fetita! Ne-a salvat pe toti!” spuse Diana mandra si emotionata. Tommy i-a promis, ca o sa le duca chiar el acasa, numai cu o singura conditie: “Sa ma lasi sa o vizitez pe micuta Persefona!” Cei doi au ajuns la un acord.

A venit si ziua cea mare…Diana si-a strans tatal in brate, au plans amandoi de bucurie. Diana a sunat-o pe Natasha, ca pe vremuri, ceilalti trei, plus cainele, erau la ea acasa. S-au grabit spre ferma Fonster, s-o imbratiseze, le-a facut cunostinta cu Tommy si Persefona, apoi le-a povestit cum a supravietuit din nou.

-         Diana…

-         Da, Mikko!

-         Tu ai mai multe vieti decat o pisica! spuse Mikko razand

-         Sunt foarte norocoasa, ma bucur ca sunt din nou acasa, prieteni!

-         Imbratisare de grup! striga Natasha vesela

Toti in afara de Nicole si Diana, au intrat in casa, era timpul sa-si ceara scuze ca nu le-a zis de scrisoare, pe care a tinut-o ascunsa. I-a incredintat scrisoarea de la sora ei, Diana a inceput s-o citeasca, in timp ce tatal ei era la usa, pregatit s-o strige…

“Draga mea sora,

Vreau sa incep prin a-mi cere scuze, pentru tot raul pe care ti l-am provocat; si parintilor la fel. Aceasta scrisoare este adresata tie, te rog sa ai grija de Persefona, este fiica mea si a lui Federic Corvis. Stiu ca ti-ai dat seama inainte sa citesti, aceasta scrisoare. Imi pare rau pentru comportamentul meu, am fost egoista. Aveam doar sapte ani, eram derutata! Nu am vrut sa-i fac rau mamei, imi pare rau! Cand am ajuns in acel sat, am stat singura, plangeam intruna, o umbra ma urmarea mereu. Am stat intr-un cimitir, am vazut lucruri groaznice, sau erau doar in mintea mea? Ma intrebam tot timpul, daca demonul e real, daca nu visez…din pacate, ai vazut si tu!

De cand a murit prietena mea cea mai buna, Nadia, mi-am promis ca-mi apar prietenii, m-am simtit vinovata de moartea ei. Am apucat sa scriu aceasta scrisoare, cand m-a lasat demonul singura, alaturi de Federic, el mi-a fost alaturi si la bune si la rele.

Nu am reusit sa termin scrisoarea…dar am reluat-o dupa ziua in care mi-a aruncat, demonul, fetita de pe pod. Mi-a fost ciuda ca m-a salvat, trebuia sa fiu acolo, alaturi de Persefona. Deja mi-e dor de ea! Ii transmiti tu pupicii mei! Poate ca totul era in mintea mea…poate ca eu am creat tot haosul! Nu stiu daca ma intelegi, Diana! Niciodata nu mi-am imaginat ca o sa devin “Ingerul mortii”! Iti multumesc ca mi-ai salvat fetita, stiu, pare ciudat, desi sunt moarta si linistita, sunt sigura ca o sa ai grija de taticu’, de nepotica si de prietenii tai. Persefona este fetita din cosmarurile mamei, cea care se joaca, si alearga cu lupii.

Am facut multe greseli in viata, dar am avut persoane foarte dragi, care au avut grija de mine. Sa nu  te simti vinovata, ai facut ce trebuia! Tu esti cea mai importanta, pentru ca iti pasa! Eu si mama, vom fi mereu alaturi de tine, bucura-te de sansa pe care eu am  neglijat-o. Lupta pentru ceea ce iti doresti, viata este importanta!

Ramai cu bine,

Amy.”

Persefona, peste cativa ani ,va mosteni talentul lui Federic, va deveni o pictorita cunoscuta. Diana a plantat un stejar, in memoria lui Amy, ii placeau pomii puternici si mari, se furisea sub, pentru a se racori. Tatal Dianei, a facut un leagan pentru Persefona.

Diana a pus o pamblica neagra, in locul unde a plantat stejarul, spunand, mandra: “Asta este pentru tine, Amy!”

Sfarsit…

Sue si caietul ei, "Ingerul mortii".

Bullet For My Valentine – Hearts Burst Into Fire

Daughtry-home

Demonii s-au pregatit pentru ultimul razboi cu ingerii, protectorii cerului, a pamantului, si a oamenilor.

Cand “Lumea de Jos” se va ciocni cu “Lumea de SUS”, oamenii vor muri si pamantul va fi un dezastru.

Singurele care pot opri situatia nedorita, sunt cele doua surori: Amy si Diana. Ingerul mortii este in stare, sa se sacrifice pentru Persefona, pentru a nu ajunge la fel ca ea.

Amy avea remuscari, era confuza, se gandea daca este bine sa lupte alaturi de demoni, desi au omorat cele mai dragi persoane, nu poate da inapoi. Trebuie sa lupte pana la capat!…In ultima batalie, Amy si-a pierdut o mana, din cauza demonului, atunci cand a incercat, sa-si salveze fiica.

Diana, intrat in cetatea de gheata, holul nu avea capat, privea pierduta, tablourile  lui Federic. A ajuns la o scara, care ducea catre temnita, inauntru a gasit multe unelte de tortura, erau pline de sange.

S-a ferit de acele aparate, dand de un dulap plin cu organe puse la borcane, sa nu faca zgomot, a prins una dintre borcane in brate, privea borcanul cu ochi mari, abtinandu-se sa nu tipe. In borcan se afla un bebelus prematur.

S-a intors, incet, a pus borcanul la loc, s-a indepartat de dulap, cu grija…dand peste un alt dulap, spargand unul dintre borcane aflate pe el. S-a uitat la inima aflata pe podea, palida la fata si mainile ii tremurau, Diana a vrut sa atinga inima. Dintr-o data, inima se zbatea cu putere, de parca era  un peste pe uscat. Pasi se indreptau spre temnita, a lasat inima pe podea, fugind repede spre o usa.

Cetatea era formata ca un labirint, a dat peste camera lui Federic, s-a uitat grijulie, in jurul ei…camera era plina de tablouri, un pat, o masuta si o ferestra. Un tablou a fost acoperit cu o patura alba. Diana a dat patura la o parte, a fost impresionata cand a vazut tabloul.

Pe tablou, in partea dreapta jos, aparea scris numele de: “Federic Corvis”. I s-a parut foarte cunoscut acest nume, Diana a auzit pasii demonilor, venind spre camera, unde a intrat ea. S-a ascuns sub patul lui Federic, a avut noroc, ca patura era lunga, discutia demonilor parea interesanta.

Seful lor le-a poruncit, sa pregateasca armele si sa puna mana pe “Ingerul luminii”. Dupa ce au plecat de la usa, Diana a iesit din camera, se indrepta cu pasi mari, spre podul cetatii…o voce infioratoare a speriat-o. A pandit usa, pentru a afla cine se ascunde acolo.

L-a vazut pe Mikko legat de o masa, avea seringi bagate in maini, demonii spuneau ca, surorile lui vor fi pentru ei o prada. Diana s-a dat la o parte, respira adanc, incercand sa-si pastreze calmul, gandindu-se cum sa-l salveze pe Mikko si sa-i salveze surorile.

Demonul a plecat din celula, lasandu-l pe Mikko, singur, pentru cateva minute. Diana s-a grabit sa-l dezlege, pana nu se intorcea demonul. Mikko a fost surprins si bucuros s-o revada pe Diana.

-         Diana, traiesti! Cat ma bucur sa te vad!

-         Scuze de intarziere, trebuie sa te dezleg, pana nu se intoarce demonul.

-         Repede, trebuie sa-mi eliberez surorile, inainte sa ajunga hrana pentru demoni!

Cei doi s-au ratacit prin cetate, Diana i-a povestit, cum a supravietuit dupa ce a cazut in prapastie. Sunetul ascutit, dat de alarma demonului, a rasunat in toata cetatea, cei doi erau in mare pericol. Luminile au fost stinse, ramanand in intuneric, pe holul cetatii.

Demonii au fost anuntati, ca sunt intrusi pe Insula de gheata, Amy a plecat spre lumea oamenilor, pentru a-i lua ostatici. Daca ingerii nu reusesc sa ii invinga pe demoni, se va deslantui haosul pe Terra.

Oamenii nu ascultau ce spunea Amy, o ignorau, aruncau cu pietre in ea. Ii spuneau ca este un Inger al mortii, din cauza ei, toti vor suferi.

Fiecare lupta pentru viata lui, preferau sa moara, decat sa ajunga sclavii demonilor.

Pietrele au zgariat-o pe Amy, ii parea rau ca nu vor sa se alieze. Oamenii nu renuntau asa usor la libertatea lor. Demonii s-au asezat in fata lui Amy, protejand-o de oameni. Copii erau rapiti de demoni, femeile omorate, iar barbatii obligati sa li se alature.

Diana cu Mikko au gasit o camera plina cu arme, se simtea un miros puternic de benzina, se gandeau sa arunce insula de gheata in aer.  Cei doi erau bucurosi, ca demonii erau ocupati de razboi, asa reusesc ei sa le salveze pe Anita si Nicole.

Mikko avea o idee, a luat un butoi de benzina cu ei, pentru a o imprastia peste tot. In ultimul capat a cetatii, le-au gasit pe cele doua si cainele. Dormeau amandoua intr-un pat de gheata, din pacate, or inghetat si corpul lor.

Mikko a luat-o pe in brate pe Anita, iar Diana o tinea in brate pe Nicole. Sami, cainele lor, era nevatamat, a incercat sa le tina cald, insa nu a fost suficient. Butoiul de benzina a fost lasat in acea camera, cand sa iasa afara din cetate, demonii supravegheau iesirea.

Mikko s-a dus dupa celelalte butoaie de benzina, in drum spre iesire a luat o bata din gheata, din camera armelor. A inceput sa lovesca demonii cu bata, in buzunar avea o cutie de chibrituri pentru a aprinde focul.

Dupa ce s-au deschis portile, Diana a dat buzna peste Natasha, cu aceeasi dorinta, sa ii salveze. Natasha a ajutat-o sa le duca pe cele doua surori departe de cetate. Demonii au venit in urma lui Mikko, cand l-au vazut ca tinea un chibrit in mana, au inceput sa rada de el.

Singurul care a ras la sfarsit era Mikko, a aprins chibritul, la aruncat in urma lasata de benzina, apoi a fugit. “Va sari in aer, feriti-va! Fetelor, jossss!” striga, Mikko cu putere… “A fost cea mai grozava explozie!” spuse Diana, bucuroasa sa-si vada prietenii in siguranta.

Mikko era afumat, cetatea a fost distrusa, insula de gheata a devenit, “insula dezghetata”. Anita si Nicole isi reveneau, din pacate nu au fost aruncati toti demonii, Amy si armata ei chinuiau oamenii. Aerul devenea otravit, ingerii au incercat sa salveze cativa oameni, ramasi singuri fara aparare.

Persefona a fost dusa departe de acel loc infectat de demoni, fiind departe de mama ei, daca va creste asa, nu va afla niciodata adevarul. Diana nu si-a imaginat ca vacanta ei, va deveni una palpitanta, se simtea un pic descurajata cand a vazut intreaga armata de demoni, distrugand tot ce le iese in cale.

“Sunt niste bestii, este timpul sa luptam si noi!” gandise Diana, frustrata de ceea ce vedea. Mikko a ramas cu surorile lui si cu Natasha, intr-un adapost,  ascunsi in padure. “De data asta, una dintre noi trebuie sa piarda!” S-a apropiat de un mormant, unde era ingropat un copilas de trei anisori, a pus flori pe mormant, apoi s-a indreptat spre “centrul razboiului”.

Avand puterea ingerilor, Diana, a luat o alta infatisare, lumina din interiorul ei stralucea foarte puternic, a avut curaj sa se apropie de Amy, acum cele doua surori stateau fata in fata, pentru a doua oara.

-         “Am dat de-ale cimitirului portii, acolo cioclii isi bateau joc de morti! Si ce-am vazut era straniu, intr-un copac am gasit un craniu…Nu era nimeni, ma gandeam singura, cum sufletu-nchis nimic nu vrea…Cad frunze-n  amurg…Draga mea!” spuse Amy, privindu-si sora in ochi.

Amy a privit-o cu invidie, faptul ca sora ei inca traieste, nu e un semn bun, stia foarte bine despre ce vorbea…cuvinte pe care numai cele doua lumi le intelege perfect. Demonii o priveau pe Ingerul luminii, ca pe o bucata de mancare. Ingerul mortii si-a luat pozitia de atac, nu inainte sa-i lase cateva vorbe.

- “Te pierzi in golul singuratatii! Oh, suflet, mereu in lume fugar! E ora cand tu plangi amar, asculta…Daca de-acum, e tarziu; si ochii mei sunt seci… Ajunge sa inteleg…  Plecata esti pe veci, draga mea!” spuse Diana dezamagita.

Diana si-a mangaiat usor, sora pe obraz, i-a dat o imbratisare calduroasa, apoi s-a retras cu grija. “Se pare ca acesta este sfarsitul, draga mea sora! Esti pregatia pentru ce va urma, Ingerul mortii?”

Ingerul mortii a dat ordin sa fie omorati toti ingerii, impreuna cu toti copiii.

Ingeri si Demoni

Lupta intre bine si rau a inceput! Din sicrii au iesit cadavre, casele oamenilor au fost arse, lacurile ardeau, pamantul se cutremura. Natasha a venit la locul luptei, inconjurata de ingeri, tinea in mana un butoi de apa sfintita.

Soarele rasarea si apunea la loc, repetandu-se, cand era iarna, frig si ningea, cand batea soarele puternic, pomii ardeau. Vantul batea puternic, luand casele pe sus, cand ploua tare…mii de oameni s-au inecat.

Ingerii erau raniti, demonii despicati…Demonul a trantit-o pe Ingerul luminii la pamant, cu o mana ii tinea gatul, lasandu-i zgarieturi, in cealalta mana tinea un cutit pentru vechi ritualuri magice, un cutit mistic, era indreptat spre inima ei.

Natasha a sarit in apararea ei, a fost lovita puternic in piept de demon. Ingerul luminii s-a asezat fortat pe o masa de piatra, uitandu-se la ceilalti ingeri care mureau. “Aminteste-ti, Amy! Este singura ta sora…chiar merita sa moara asa? Aminteste-ti de parintii tai, ea isi da viata pentru tine, este randul tau sa preiei controlul!” spuse Natasha, trezind-o pe Ingerul mortii la realitate.

Amy a privit, pentru ultima oara in jurul ei, razboiul era crud, sangeros si fara folos. L-a prins pe demon de mana, cutitul a cazut langa corpul Dianei. Natasha a ajutat-o sa se dea jos, de pe masa de piatra, Amy il infrunta pe demon. Cele doua au stat sub aripa unui inger, se uitau mirate, cum Amy il trantea pe demon de pamant.

Ranile pe care le avea el, le simtea si ea, desi avea doar o mana, Amy lupta ca si cum ar fi avut sase. Majoritatea ingerilor au fost omorati, din cauza unor sulite. Jumatate de cer era senin, iar pe cealalta jumate a cerului era intuneric.

Benjamin, copilul celor doi soti, care au salvat-o pe Persefona, a gasit o carte in care aparuse numele fetitei. Cartea era veche, articolul parea interesant, a luat cartea, fara acordul parintilor, punand-o in buzunar. Benjamin a devenit fratele vitreg, a lui Persefona. A aflat ca numele ei este unul legendar, insemna “Stapanitoarea lumii umbrelor”.

Mama lui Benjamin era o clarvazatoare, insa vedea numai cu ajutorul unor carti, pe care le-a pierdut cand au parasit taramul mortii. Taramul lor linistit, plin cu oameni nu mai exista, intunericul a pus stapanire pe taramul lor drag.

Demonul, dezamagit de Amy, i-a incolacit corpul Dianei, precum un sarpe, lasand-o incet fara rasuflare. Pe Natasha a prins-o de un pom, daca misca era omorata de tepi veninosi. Demonul i-a scos inima unui inger, a manjit-o pe Diana cu sangele ingerului, recitand un ritual demonic.

Demonii au inceput sa invete, aceeasi metoda de la stapanul lor, isi mancau inamicii. Mikko a venit din urma, a luat apa sfintita, a imprastiat-o pe sarpele care o incolacea pe Diana, apoi tepile veninoase din jurul Natashei.

Cerul s-a luminat orbitor, ingerii arcasi au venit sa-i doboare pe demoni. Pentru prima data, Amy si Diana au fost unite, au luptat impreuna impotriva demonilor. O voce blanda, s-a auzit pe cer, era mama lor, se bucura ca sunt unite, si le sustinea cu toata puterea ei.

Demonii au fost arsi, seful lor era facut aproape bucati, a vrut sa o injunghie pe Ingerul luminii in spate, ghiarele lui au ajuns in abdomenul lui Amy. Sora ei a prins-o in brate, la fel ca pe mama ei. Demonul a explodat, iadul s-a retras, razboiul s-a terminat.

-         “Multumesc ca m-ai eliberat, esti cea mai curajoasa sora din lume! E greu sa ai grija de cei dragi, fara tine…surioasa, nu stiu ce as fi facut! Te rog, nu plange, nu privi in urma ta! Suntem libere, meritam!”

Diana plangea cu lacrimi cristaline, o striga neincetat: “Amy! Amy!…” Sufletul ei a fost eliberat, in final…Ingerul mortii a disparut! Demonul s-a autodistrus  si a salvat “Lumea de SUS”. Amy a ajuns sa fie un inger, la fel ca mama ei. Amy atarna la granita, dintre “Lumea de SUS” si “Lumea de JOS”.

Inca era socata, Amy si-a dat viata pentru sora ei, au eliberat copiii, oamenii s-au intors la treburile lor. Cei cinci prieteni au un drum greu de parcurs, dar merita…sa se intoarca casa. Au luptat impreuna, au salvat-o pe Amy, desi Diana spera sa traiasca alaturi de ea, sa fie in sfarsit, doua surori normale…

Poets of the Fall – Illusion & Dream

Life Starts Now -Three Days Grace

World So Cold-Three Days Grace

]]> http://coltisor.wordpress.com/2011/08/17/ingerul-mortii-cap-ix/feed/ 0 coltisor goodvevil animeangel37 DSC00040 OLUPTA INTRE BINE SI RAU http://coltisor.wordpress.com/2011/08/15/ingerul-mortii-cap-viii/ http://coltisor.wordpress.com/2011/08/15/ingerul-mortii-cap-viii/#comments Sun, 14 Aug 2011 23:50:32 +0000 coltisor http://coltisor.wordpress.com/?p=106 ]]>       Cap.VIII-Copilul

Federic&Amy

“Este dureros sa te prabusesti de la inaltimea sufletului, dar nici sa te hranesti cu iluzii, nu este o solutie.”

Diana a invins moartea, iar Amy traieste cel mai mare cosmar al ei. Cele doua prietene, de la ferma Fonster, sunt in vacanta de vara.

Johnny le-a propus o excursie, la un castel, undeva la poalele muntilor. Cele doua au fost de accord, aveau nevoie de relaxare, iar Johnny ii trebuia putin timp, sa fie singur. Vor porni la drum peste doua zile.

In camera lui Federic, se aflau numai tablouri, semn ca nu-si pierduse        sufletul de tot. Picta: “Insula de gheata”, pe Amy, pe demon, lupta intre ingeri si demoni si un copil.

Federic a pictat o fetita, care avea doi ani, imbracata intr-o rochita rosie, in cap avea o coronita facuta din trandafiri rosii, ochii negri, parul negru, avand doua suvite rosii in fata., tinea in mana jucaria preferata a lui Amy.

Demonul a lasat-o singura pe Amy, el s-a ocupat personal de ultimele detalii pentru razboi, le-a cerut lui Igor si Radu, sa se ocupe de ultima schita a lui Federic, uitand de cei doi.

Intr-o seara, Amy a stat pe balconul din camera ei, uitandu-se pe cer, cum stralucea luna. Amy avea pe ea o rochie visinie, confortabila, cu bretele subtiri, lunga pana la genunchi. Federic a trecut din intamplare, pe langa camera ei, a observat ca usa era intredeschisa…a intrat, nestiind ce il asteapta!

Cand s-au privit in ochi, si-au adus aminte unul de celalalt. Federic i-a mangaiat usor, fata, iar Amy a zambit, stralucindu-i ochii ca doua perle negre. Au uitat de cei rai, erau singuri in camera si nesupravegheati.

Federic a strans-o tare in brate, se gandeau amandoi, ca acesta este momentul lor, desi vor regreta daca demonul va afla. Au lasat geanul deschis, lumina lunii a patruns in camera lor, Federic a luat-o pe Amy in brate si a asezat-o usor pe pat…

Urmatoarea zi, Federic disparuse din camera ei, Amy s-a trezit singura si  mai vesela. Demonul intrase in camera ei, intreband-o: “Ti-a fost dor de mine?” Amy avea privirea stearsa, cand l-a vazut. Ii tremura intregul corp, daca vorbea despre ce s-a intamplat azi noapte, capul lui Federic va fi taiat.

Demonul avea un nou plan, o trimite pe Amy, impreuna cu Igor si Radu, la un castel mai mare ca “Insula de gheata”, undeva in munti. Vor fi multi turisti, asa ca, Amy poate sa se hraneasca mai bine.

Amy statea calma, cat timp ii povestea demonul, despre acel castel, era ingrijorata…viata lui Federic este in pericol si ea nu poate sa-l salveze. Plecarea in excursie, atat pentru Amy, cat si pentru Diana, va fi una cu peripetii.

Diana si Natasha au ajuns la castel, s-au instalat in camere lor, erau bucuroase sa scape de acea ferma, macar pe timp de vara. Camera Dianei era in unul din turnuri, sus la etaj, iar camera Natashei are vedere spre gradina, jos la parter.

Cele doua au dat peste trei copii, cu un caine: Nicole era cea mai mica dintre ei, Anita si Mikko Teutul, fratele mai mare. Cainele lor se numea Sami, de rasa beagle. Cei trei, nu au scos o vorba, s-au uitat la ele si au intrat in castel.

Cei trei nu aveau parinti, singurul “prieten de nadejde” era Sami. Erau tineri adolescenti, au venit si ei cu acelasi scop ca cele doua prietene: sa se relaxeze. Pe parcurs au venit mai multi turisti, mai multi copii.

Federic a ramas singur cu demonul, pe “Insula de gheata”. Igor s-a intors si el pe insula. Camera lui Amy era in celalalt turn, nu era asa departe de sora ei. Primele doua saptamani erau distractive, insa saptamana asta s-au anuntat furtuni.

Diana s-a ratacit, intr-o padure, din apropierea castelului. Era impreuna cu  Mikko, se plimbau seara, pe acolo. Amy era in camera ei, privea de pe balcon, se gandea la Federic. In spatele castelului se afla padurea, in fata castelului era o gradina cu trandafiri, de toate culorile. Castelul era vechi, transformat intr-un hotel pentru turisti. In mijlocul gradinii a fost ridicata o statuie de inger. Locul era fascinant, in jurul castelului, peisajele erau verzi.

-         Buna, eu sunt Diana!

-         Trebuie sa ne ascundem, se apropie o furtuna urata!

-         Bine…Am auzit ca te cheama Mikko, nu?

-         Da!

-         De ce esti asa retras? Ce ai patit?

-         Nu am incredere in oameni. Uite un adapost, sa mergem!

-         Cum iti faci prieteni?

-         Poftim? Ce sunt aia?

Mikko impreuna cu Diana, se indepartau de castel, surorile lui Mikko erau ingrijorate, Sami statea intins pe pat, si Natasha era la fel de ingrijorata, ca Diana a intarziat la cina. Natasha a coborat spre gradina de trandafiri, a vazut-o pe Amy, culegea flori, nu a avut curajul sa se apropie de ea.

S-a dat incet, in spate, intepandu-se de un trandafir, dand “nas in nas” cu demonul Radu, s-a uitat speriata la el, apoi a luat-o la fuga spre camera ei. Amy statea linistita si aduna flori, mintea ei era departe. Aceasta furtuna era un avertisment, pentru cele doua surori, trebuie sa stea cat mai departe, una de cealalta.

Diana se oprise din drum, a privit spre cerul intunecat, s-a asezat jos din cauza oboselii. Drumul a devenit mai periculos, Mikko privea muntii inalti, din jurul lor. Vantul era puternic, picaturi de ploaie s-au “asezat” pe hainele lor,  fulgerul a lovit pomul, din fata lor.

Cei doi erau aproape de o prapastie, Diana s-a apropiat, din cauza furtunii, nu si-a dat seama, ca lipsea o bucata de drum.  Mikko s-a speriat, cand a vazut-o cat de aproape e de prapastie, el credea ca vrea sa se sinucida. Mikko era un tanar de 17 ani, sarcastic si calm. O provoca pe Diana sa se arunce, ea isi imaginea ca el vrea sa o impinga in prapastie.

-         Vrei sa incerci sa zbori?

-         Ce vrei sa faci? Nu te apropia! striga Diana, indepartandu-se de el

-         Ai grija… striga Mikko ingrijorat

-         Nu-mi da drumul, te rog!

-         Diana, iti aluneca mana! Prinde-te bine de mana mea! Diana…

Diana a alunecat de pe munte, s-a tavalit aproape 100 metri, apoi s-a oprit intr-un lac. Mikko spera, s-o gaseasca intreaga si sanatoasa, se simtea vinovat, ca nu a tinut-o bine de mana. Pomii se leganau, din cauza vantului, ploaia nu avea sa se opreasca, Mikko a coborat, in prapastie dupa ea.

Diana statea in apa, uitandu-se in jurul ei, cumva trebuia sa ajunga inapoi la mal. A scapat ca prin urechea acului, dupa ce s-a rastogolit aproape 100 metri pana in lac.

Furtuna s-a napustit asupra castelului, unde se aflau ceilalti turisti, Amy a simtit, ca cei din “Lumea de SUS” sunt furiosi pe ea. Furtuna a tinut doua ore, turistii s-au adapostit in castel, nimeni nu era pe afara, decat Diana cu Mikko.

In urma furtunii, au ramas pomi rupti, statuia cu inger era doborata la pamant, din fericire, nimeni nu a fost ranit. Mikko s-a trezit, invelit de un morman de frunze uscate, Diana inca era in lac. I se parea ca-si vedea mama, care ii spunea sa nu renunte, apoi la vazut pe tatal ei, ii spunea ca are nevoie de ea si pe Natasha cum plangea, dupa cea mai buna prietena a ei.

Natasha a incercat sa-l sune pe Johnny, din pacate nu avea semnal. Mikko s-a tarat pana la castel, a fost luat in primire de catre surorile lui. Le-a povestit de Diana, ce patise, avea nevoie de ajutor. Demonul Radu, avea grija de turistii veniti, nu i-a dat voie Natashei sa plece dupa prietena ei.

Radu ii tinea pe toti prizonieri, nici nu-i pasa de Diana. Sora ei a iesit afara, pentru a lua o gura de aer, a dat peste Natasha, si-a dat seama ca Diana este in pericol. Diana a ajuns cu greu la mal, in fata ei erau cateva caprioare si cativa fluturi. Si-a amintit ce a intrebat-o Mikko: “Vrei sa incerci sa zbori?”

Amy s-a apropiat de Natasha, s-a uitat drept in ochii ei, apoi i-a tras o palma, drept semn, ca ea este sefa aici. Obrazul ei se inrosise, ii era ciuda, dar nu s-a lasat asa usor, raspunzandu-i inapoi cu acelasi gest.

Amy s-a enervat, luand-o de gat, ceilalti o priveau fara un cuvinte. Mikko si-a facut curaj si s-a repezit spre Amy, nu se oprea pana nu-i dadea drumul Natashei. Radu i-a incuiat pe toti intr-o camera, vacanta a devenit un cosmar pentru turisti.

Dupa cateva zile, parintii isi sunau copiii exasperate, ei nu aveau voie sa iasa din castel. De frica, Nicole si Anita, il ascundeau pe Sami.  Fereastra din camera, unde se aflau ei era deschisa, Natasha si-a dat seama, ca Radu uitase  sa o inchida. Ii venise o idee, dar avea nevoie de ajutorul lui Mikko.

A luat cearsafurile, le-a legat una de cealalta si le-a dat drumul, cu grija, pe geamul deschis. Erau la primul etaj, se gandea, ca pericolul nu poate fi asa de mare. Radu era prin apropiere, Mikko incercase sa o avertizeze, daca o striga il auzea, asa ca a inceput sa arunce cu obiecte, carti sau papuci in ea.

Intr-un moment de nebunie, Natasha s-a desprins de cearsaf si a aterizat intr-un tufis, inainte sa treaca Radu pe acolo. Amy se simtea rau, era des ametita si corpul ei se schimbase in ultime saptamani, s-a gandit la Federic…si-a dat seama ca era insarcinata.

Radu a vazut-o pe Amy cum plangea cu lacrimi de sange, il pomenea pe Federic, stia ca vestea asta, ii va aduce sfarsitul. Natasha a fugit, repede, prin padure. Mikko ii sfatuia pe ceilalti sa lupte impotriva lui Radu, dar erau prea fricosi sa-i acorde atentie.

Burta lui Amy crestea un pic mai mare, inca nu se vedea, dar ea se simtea ciudat. Radu i-a promis ca va tine secretul, chiar daca  va plati cu pretul vietii, cat timp ea este in siguranta, el o va apara.

Diana avea doar cateva zgarieturi, se hranea, miraculos, impartind mancarea animalelor. Natasha era pe urmele ei, trebuia sa o anunte ca Amy era la castel. Trebuia sa se pregateasca de lupta, nu sa umble singura prin padure.

Timpul a trecut repede, Radu i-a folosit pe ceilalti copii, drept sclavi. Amy era in momentul de a naste, era intinsa pe pat, strigand dupa ajutor. Mikko si surorile lui, erau inca in viata, inchisi in unul din turnuri.

Demonul a simtit o taietura in burta, sangera mult, parea sa iasa ceva din burta, insa nu a lui. Castelul a devenit inspaimantator, au aparut gratii la geam, poarta era incuiata cu lacat si tepi. Radu se asigura, ca Amy va naste linistita, fara prezenta demonului.

Amy a adus pe lume o fetita, sanatoasa, i-a legat la mana dreapta, o fundita rosie cu numele ei, din acel moment… “Lumea de SUS” si “Lumea de JOS” erau intr-un razboi, pentru sufletul fetitei. Amy a luat fetita in brate, a fost mandra, cand i-a vazut chipul infasurat intr-o paturica neagra. Geamul s-a spart, o lumina mistica o veghea pe fetita. Diana a ajuns la “Insula de gheata”, a intrat fara sa fie vazuta, toti demonii se indreptau spre castel, unde nascuse Amy.

Radu a luat fetita si a ascuns-oin camera lui Mikko, fetita a fost numita Persefona, oare este  fetita din tabloul lui Federic? Demonul a intrat in camera lui Amy, suparat foc…a ridicat-o sus, dand foc camerei, fortand-o sa zica unde ascundea fetita.

Amy se lupta pentru viata Persefonei, demonul l-a prins pe Radu, facandu-l tradator, rupandu-i mainile si picoarele, apoi i-a taiat capul. Amy i-a zgariat fata, demonului, a zambit sarcastic, descoperindu-si dintii ascutiti.

Brusc, a disparut in camera de alaturi, unde se auzea plansete de copil, a luat  fetita in mana, ducand-o pe un pod. Amy avea de gand sa-l distruga pe demon, chiar daca ar muri si ea odata cu el. Persefona era cea mai importanta pentru ea, macar fetita ei sa traiasca.

Dupa o cearta si un refuz din partea lui Amy, demonul a fost nevoi sa-i dea drumul fetitei in rau. Amy s-a ales cu un brat rupt, afland ca Federic era mort demult, (i-a scos inima din piept), desi s-a asteptat la asemenea gest, din partea demonului.

Demonul a fost surprins, cand a vazut ca Amy s-a aruncat de pe pod, dupa Persefona. A reusit s-o salveze, insa copilul disparuse. Mikko a eliberat toti turistii, si-a luat surorile si cainele, pornind la drum dupa Diana si Natasha. Din pacate, cei trei adolescenti, erau in grija “Lumii de JOS”.

“Lumea de SUS” o proteja pe Persefona, desi ea apartine celeilalte lumi. Fetita a fost gasita de o familie, care locuia pe malul raului. Acea familie era formata din doi soti si un copil de 13 ani, Persefona a fost luata in grija lor…

The Baby

We Are The Fallen – Sleep Well My Angel

Ingerul mortii ...

Demonul a luat controlul, asupra corpurilor celor doi indragostiti. Federic a devenit unul de-al lor, iar amy ii apartine cu totul, demonului.

Va reusi Diana, sa o readuca la viata pe Amy, si sa uite de razbunare?  Diana o visa pe sora ei, visurile erau intunecate si periculoase…pana cand si-n vis se luptau.

Diana, visa ca se afla pe o plaja, urmarea un drum de foc, in drum a gasit jucaria preferata a lui Amy.

A luat jucaria in mana, focurile din jurul ei s-au stins, ramanand in intuneric. A ramas nemiscata, cu jucaria in mana…o umbra se apropia incet de ea. Diana a ramas cu spatele la acea umbra, a incercat sa afle ce doreste de la ea, din pacate raspunsul era simplu: “…VIATA TA!”

Diana s-a strezit, cazand din pat, pe moment era speriata, apoi s-a linistit, vazand ca era  in camera ei. A simtit ca o ustura gatul, s-a dus la oglinda din baie, a fost uimita cand a vazut semnele de maini pe gatul ei. Visul era real! Nu avea curajul sa adoarma la loc, din cauza semnelor.

Amy era multumita ca a reusit sa-si sperie sora, astepta cu nerabdare sa lupte amandoua, fata in fata. Ingerul mortii o va distruge pe Ingerul luminii, nimeni nu poate s-o ajute, demonii au devenit puternici si sunt pregatiti pentru orice. Radu si Igor ii puneau in aplicare planurile/shitele facute de Federic.

Mai tarziu, in acea zi…Natasha a venit in vizita la prietena ei, a gasit-o agitata si somnoroasa. Cele doua au inceput sa se certe, sa tipe una la cealalta, Diana isi apara sora, iar Natasha o apara pe ea.

-         Diana, uita de Amy, te rog!

-         Cum poti sa-mi ceri asa ceva? Este sora mea…

-         Nu se va opri pana nu te va distruge. Diana, intelege!

-         Ti-am tot spus, nu e vina ei. Amy este condusa de un demon.

-         Nu, nu e! Ea si-a ales singura drumul. Diana, trezeste-te! Totul este in mintea ta!

Natasha ii vorbea de parca, Diana era nebuna, o convingea ca ranile de la gat erau facute de ea, isi facuse rau singura, si trebuia sa recunosca acest lucru. Diana sustinea ca Amy este posedata, ca are nevoie de ajutorul ei, ca este nevinovata. Prietena ei greu o credea, Diana a fugit din casa, departe de ea, alba ca varul, cu lacrimi in ochi…se indrepta catre biserica.

Diana a intrat furtunoasa in biserica, s-a indreptat spre preot, s-a prins cu o mana de lantul lui cu cruculita,striga tare la el facandu-l mincinos, apoi i-a smuls cruculita de la gat. A mers mai departe spre altar, aruncand statuile religioase, pe podeaua bisericii.

Vazand ca Diana a luat-o razna, preotul, a aruncat cu apa sfintita pe ea. In spatele Dianei, statea demonul, cu un zambet larg si ascutit, a zguduit toata biserica, a spart geamurile si a zgariat toate tablourile bisericii. Preotul s-a dat la o parte, dandu-si seama ca…razboiul a inceput!

Ingerul mortii se afla sus, pe balconul interior unde sta corul bisericii, isi privea sora, mandra, cum distrugea biserica, bucata cu bucata. Ingerul mortii purta o rochie neagra, gothica, avea ghete cu tepi in picoare, la gat purta un lant cu semnul “ingerului mortii”.

Degetele ei, erau pline cu inele de argint, de la indepartare i se vedea aripile mari si negre, ca ale unui corb. Fata ei, era palida si parul lung ii atarna pe umerii ei goi. Sarah, mama lor, a observat ca Diana intarzie la cina…a aflat de Natasha ca plecase de acasa, agitate.

Sarah stia ca Diana este in pericol, a plecat fara Johnny, s-o caute. Cand Diana a privit spre balcon, Amy disparuse, o viperia mare si veninoasa, atarna pe scari in jos. Ingerul mortii, s-a pregatit sa o distruga definitiv pe Ingerul luminii, invinovatand-o pe nedrept, pentru moartea prietenei sale. Cu o mana a apucat-o de gat si cu cealalta mana a prins-o de bratul, unde avea cicatricea facuta de demon.  Se uita in ochii ei, zambind sec, o strangea tare de gat si de mana unde avea cicatricea.

Diana se abtinea sa  nu strige dupa ajutor, nu vroia sa mai fie cineva implicat, in afara de ele doua. Avea lacrimi in ochi, strangea tare din dinti, durerea era insuportabila. Amy a ridicat-o de gat, aruncand-o afara din biserica. Se juca cu sora ei, de parca s-ar fi jucat, o fiara cu prada ei, inainte s-o manance.

Diana a spart usa bisericii, din cauza lui Amy, a ramas intinsa pe jos, plangand de durere, Amy s-a apropiat, plictisita de ea, cu ghiarele ei mari si ascutite. Sarah a intervenit, repede, intre ele, ajutand-o pe Diana sa se ridice de jos. Amy a fost usor impresionata de ajutorul Dianei, insa ele erau doar niste muritoare.

-         Amy, opreste-te! Lasa-mi fetita in pace!

-         Tu nu ma vei opri!

-         Mama, ai grija! E foarte puternica, nu cred ca avem vreo sansa!

-         N-o voi lasa sa se mai atinga de tine, atata timp cat eu traiesc!

-         Mama, nuuuu…!

Sarah a imbratisat-o ca o mama, pe Amy, aceasta miscare i-a fost fatala. Diana era in spatele mamei sale, a vazut cum a lovit pamantul, fara viata. A strigat dupa mama ei, nu a primit nici un raspuns, mama ei era plina de sange. Amy si-a bagat ghearele prin stomacul mamei sale, nepasand de suferinta Dianei.

Amy era insolenta cu mama ei. Diana a ramas in picioare, uitandu-se la ea, cu ochii mari si inlacrimati. Era socata de gestul facut de sora ei, si-a ucis propria mama. O furtuna puternica se apropia catre locul unde se aflau ele. Cerul s-a facut cenusiu, vantul sufla puternic, picaturi de apa cadeau pe corpul Sarei.

Diana a ramas impietrita…Johnny auzise de la Natasha ca Diana plecase de acasa, era ingrijorat, sotia sa nu era, nici ea acasa. Amy a apucat-o, din nou, de gat, pe sora ei, de data asta nu se mai juca. Si-a pregatit ghiarele, pentru gatul Dianei…Johnny a venit in fata bisericii, cu o pusca de vanatoare, nu i-a venit sa creada ca Amy ii facea rau fiicei lui.

A indreptat pusca catre Amy, pentru el, era moarta demult, avea doar o singura fiica de protejat. A minerit-o in bratul stang, uitand complet ca e fata lui. Acum Amy era ranita, este timpul sa se retraga, spre Insula de gheata. Avea nevoie de ingrijiri medicale, biserica era complet distrusa, Johnny a luat-o pe Diana acasa, ducand in brate, corpul nesufletit al Sarei. Dupa doua zile…familia Grace, se pregateau de inmormantare, Natasha impreuna cu parintii ei si d-na Fonster erau prezenti.

Diana si Johnny erau psihic distrusi, toti plangeau, dar cei doi priveau cum se ducea sicriul in pamant, stateau impietriti, fara sa vorbeasca. Diana nu reusea sa scape,de imaginea socanta,din mintea ei. Noaptea, statea treaza, uitandu-se pe fereastra. Simtea,pentru prima oara, ura…fata de sora ei.

Amy a fost cusuta si bandajata la brat, pe holul de gheata, s-a intalnit cu Federic, care a trecut pe langa ea,fara sa scoata un cuvant. Federic o vedea ca pe o sefa, nu o recunostea, tot ce simtea pentru ea, disparuse. Demonul ii lua la raspundere pe Igor si Radu, de ce nu era gata planul lor?

Amy era trista ca Federic devenise un..demon, la fel ca ceilalti. Nu spunea altceva decat:“da, sefa!” Astepta sa o linisteasca, cum facea el intotdeauna, de data asta, Federic se ocupa,cu planurile de distrugere a demonului. In acea noapte, Amy se plictisea amarnic, a “zburat” pana la sora ei.

S-a asezat la fereastra Dianei, o privea cum dormea, a trecut si pe la tatal ei, amandoi rasuflau greu. A intrat in casa, cautand jucaria ei preferata, din camera ei. A urcat scarile, a parcurs holul silentios, a deschis usa din camera ei…tot ce a gasit era o camera diferita, renovate. S-a infuriat tare, trantind usa, din cauza zgomotului puternic, Diana a tresarit din somn.

Diana a iesit, incet, din camera ei, s-a indreptat spre bucatarie, crezand ca este un hot in casa. S-a intors spre cuier, a luat o umbrela, vazand ca o umbra se apropia de ea. A auzit,o farfurie spargadu-se, a aprins lumina din bucatarie…era doar o pisica neagra pe masa. Se gandea ca era sa lovesca o pisica cu o umbrela…incepand sa rada de una singara.

A sunat-o pe Natasha, sa vina la ea, a rugat-o sa ramana peste noapte la ea. Natasha a adus cu ea un ghiozdan, inauntru se aflau: dulciuri si un aparat de fotografiat. Cele doua s-au distrat toata noaptea, au mancat dulciuri, s-au uitat la filme horror si au facut o gramada de poze. Pentru cateva ore, Diana a uitat de necazuri.

Johnny era foarte deprimat,nu zambea deloc cand o vedea pe fiica lui, statea toata ziua si lucra din greu. Diana a plecat in oras, sa scoata pozele de la developare. Oamenii se uita ciudat la ea, majoritatea se incruntau sau se fereau de ea, de parca ea ar fi o criminala. Diana incerca sa-i ignore, a luat pozele si a plecat repede acasa. In poze, in spatele Dianei, aparea o umbra. Diana si Natasha s-au uitat atente la ele, in fiecare poza aparea aceeasi umbra.

-         Diana, mi-e frica! Casa ta este bantuita!

-         Este bantuita de Amy, ea ma pandeste!

In fiecare duminica, Diana si prietena ei, mergeau la cimitir. Ii duceau flori Sarei, la piatra funerara unde a fost ingropata, a gasit jucaria preferata a lui Amy. Diana luase jucaria in mana, spunand in soapta: “Te urasc…!” Mai tarziu, in acea zi…Diana s-a intors cu jucaria, in camera lui Amy, se simtea vinovata pentru moartea mamei ei, a lasat jucaria pe pat, apoi s-a inchis in baie.

A luat o lama din baie, incercand sa se sinucida, era inconstienta si deprimata. Lui Amy ii facea mare placere, daca va scapa, asa usor de ea. Diana a ramas, plina de sange, in baie, timp de zece minute. Tatal ei a intrat, in baie, spargand usa. A luat-o pe Diana in brate, mergand, grabit spre un spital. Inainte sa o urce in masina, i-a bandajat mainile.

Dianei i se paruse cunoscut taiturile, inainte sa ajunga la spital, a avut o viziune: era Amy cu un cutit in mana, mergea spre camera unde dormea mama ei, acolo s-ar fi intamplat ceva rau. Totul devenea sters, neclar, parca avea halucinatii. Amy isi taiase mainile in fata Sarei.

Inainte de a intra in spital, Diana lesinase in bratele tatalui ei, a ramas, doua zile internata in spital. Doctorii s-au obisnuit cu cazul Dianei, de fiecare data cand intra in spital, ei stiau ca este grav. Era, inca o fetita, se intrebau toti doctorii, cine ii dorea raul atat de mult?

Natasha venea des, in vizita, ii povestea multe, o ruga sa nu plece si ea la fel ca mama ei. In curand, Diana va depasi aceasta situatie, se va face mai puternica si ii va arata lui Amy, ca ea este, intradevar, “Ingerul luminii”…

Sarah & Diana Grace

Metallica – The Unforgiven II

Insula de gheata

Au trecut cativa ani de cand, Amy se pierduse intr-o alta lume, diferita de cea pe care o stia. Amy si Diana crescusera mai mari…

A sosit iarna, la ferma Fonster, ningea incontinuu, Diana se bucura de prima ninsoare. Fulgii de zapada cristaline, au acoperit pamantul cu un covor alb si sclipitor.

Amy implinise 18 ani, Federic era cu doi ani mai mare decat ea. Demonul devenea gelos, pe zi ce trecea era furios pe Federic. Astepta clipa perfecta, pentru a scapa de el, fara sa-i pese lui Amy de el.

Afara era foarte frig pentru Amy si Federic, ei aveau doar haine subtiri. Demonul i-a asigurat lui Amy un loc doar al ei, un loc misterios ascuns intr-un colt uitat de lume. Amy era nerabdatoare sa vada acel loc enigmatic, se saturase sa doarma pe unde apuca si sa manance tot felul de vietati.

Diana se gandea mereu la sora ei, visa momentul intalnirii lor, ea avea 10 ani, era obisnuita sa comunice cu ceilalti oameni. Legatura  cu parintii ei era una stransa, puternica. Diana era curioasa in legatura cu viata lui Amy, se intreba daca poate supravietui fara familia ei si  fara ajutor.

Seara, inainte de culcare, Federic facea un foc de tabara, pentru a tine lupii si alte animale salbatice la distanta. Demonul era viclean, fioros si nepasator fara de Federic. Insa, avea mare nevoie de Amy, avea nevoie de un corp rezistent, feminin si inocent, pentru a controla intreaga lume.

Amy statea noaptea, si-l privea pe Federic cum dormea linistit, ea se temea sa adoarma. Era cu ochii pe demon, stia ca Federic e urmatoarea lui victima. De data asta va incerca sa-l protejeze mai mult, ii era frica sa nu pateasca la fel ca Nadia.

Nu reusea sa se resemneze dupa moartea prietenei sale, ii este dor de glume  si veselia ei. Amy se indragostise de Federic, desi era foarte grijuliu fata de ea, il tinea departe, pentru binele lui. Pentru Amy era ceva nou, atractia dintre ei devenea puternica…Amy incerca sa se convinga…incerca sa nu-i zica nimic lui Federic, despre sentimentele ei fata de el.

Amy a adormit, sprijinindu-si capul pe umarul lui Federic, ziua de maine va fi una dificila pentru ei, indata ce vor ajunge in casa demonului, vor fi permanent supravegheati. Demonul nu reusea sa afle ce ascundea Amy, acel sentiment era puternic si bine ascuns in inima ei.

Pentru sentimentele ei, fata de Federic, ea detinea controlul. Demonul isi facea un plan diabolic, sa scape definitiv de Federic. Era un obstacol pentru el, cel mai dur dusman al lui. Demonul avea sentimente parintesti fata de Amy, dar cand venea vorba de razbunare…nimic nu-i sta in cale.

Planul de inceput al demonului era ura, trebuia sa o faca Amy sa-l urasca pe Federic. Sa simta pentru el dispret, dezamagire, suferinta si neliniste. O sa incerce orice sa distruga legatura dintre ei. In acea dimineata, Federic a gasit o masina, a reparat-o, apoi a luat-o pe Amy si au plecat spre casa demonului.

Diana a plecat la scoala, avea ore grele, in acea zi. Prietena ei, Natasha o astepta in clasa. Natasha obisnuia sa doarma des la Diana acasa, parintii lor erau prieteni foarte buni. Diana avea secrete fata de Natasha, cand venea vorba de o poza de familie mai veche, in care aparea Amy, ea tacea, schimband subiectul.

-         Diana, nu mi-ai zis cine este fetita din poza?

-         Pai…este o poza veche, nu ar trebui sa-i dai mare importanta!

-         Bine, dar te porti foarte ciudat!

-         Imi pare rau, dar nu vreau sa te incarc cu problemele noastre de familie.

-         Diana, imi poti spune orice, nu suntem doar prietene…suntem ca doua surori! spuse fericita Natasha, imbratisand-o.

-         Daaa…surori! spuse Diana cu glasul plin de induiosare.

Cum putea sa ii explice ca ea mai avea o sora mare, nu-si gasea cuvintele potrivite pentru ai povesti adevarul despre familia ei. Diana se pregatea sa ii povesteasca despre “Lumea de SUS” si despre “Lumea de JOS”…in timp ce povestea, facea mici pause, pentru ai explica cuvant cu cuvant.

Natasha o privea cu ochii mari si tacuta. Stateau pe pat, in camera Dianei, sub o patura. Natasha era atenta la detalii, avea o gramada de intrebari pentru Diana, insa nu apuca sa scoata nici un sunet. Povestea pe care o zicea Diana, parea ireala, credea ca totul era in imaginatia ei.

Amy se gandea la Federic, trebuie sa-l avertizeze, stia ca demonul planuia ceva. Cand era trista, Federic o linistea, nu parea asa de dura cand era el langa Amy. L-a luat de brat pe Federic incercand sa-i vorbeasca despre demon.

-         Federic, te rog, asculta-ma…esti in pericol!

-         Stai linistita, nu are curaj sa se apropie de mine.

-         Nu vreau sa te pierd si pe tine! Trebuie sa gasim o metoda pentru a-l distruge pe demon.

-         Amy, intelege…totul se intampla in mintea ta! Demonul nu exista!

Amy era foarte necajita, si-a dat seama ca Federic nu avea incredere in ea. Dupa toata discutia, era clar ca Federic o credea nebuna, insa demonul nu si-a aratat, inca…adevaratii “colti”. Toti trei au trecut printr-un camp, ajungand la un ocean. Totul era inghetat, in mijlocul oceanului era o “Insula de gheata”, in jurul lor totul era intuneric.

Sa ajunga la insula, trebuia sa treaca pe un pod de gheata, in fata portii, unui castel de gheata, stateau de paza doi demoni. Dupa ce au intrat inauntru, au observat peretii inghetati, avand ca tablouri: corpuri omenesti, care zac inghetate de mii de ani pe pereti.

Amy a fost impresionata de un tablou cu doi tineri, indragostiti, inghetati impreuna, tinandu-se in brate. Demonul i-a condus la tronul lui, s-a asezat…facandu-se vizibil si pentru Federic. Amy privea cu teama, fetele victimelor demonului, avea presimtirea ca o bantuie. Acel castel avea o gramada de camere inghetate.

Demonul incepuse sa o raneasca pe Amy, o lovea si o chinuia, pe Federic il tineau doi demoni. Acum, demonul era imparatul, iar Amy era sclava lui. Federic urla cu toata puterea, s-o lase in pace…se zbatea cu toata forta, pentru a ajunge la ea, s-o apere.

In “Lumea de JOS”, se aflau foarte multi demoni, care asteptau ordinul sefului, pentru a ataca specia umana. Demonul trebuia sa scape de Federic, apoi trebuia sa o pregateasca, pe Amy pentru un ritual, pentru a patrunde in corpul ei.

Amy, s-a ascuns, de demoni, intr-o cutie mare de gheata. Demonii erau infricosatori, aveau aripi mari, ascutite si visini, fetele desfigurate, si vocile groase si dure. Federic o cauta pe Amy in fiecare camera, la un moment dat a dat peste niste schite…erau capcane pentru ingeri.

Ingerii i-au invins de multe ori pe demoni, acuma au un aliat perfect pentru a-i distruge pe ingeri. Tot ce vroiau demonii, era razbunare. Stiau ca Amy este un suflet inocent si sincer, nu aveau curaj sa o raneasca. Amy a ramas blocata in acea cutie de gheata, statea linistita, pana cand isi va da seama cum sa iasa de acolo.

Camera era plina cu surprise, Amy a reusit sa iasa din cutie, cu ajutorul unui cutit, gasit sub piciorul ei. In camera se afla un pat plin de flori, i s-a parut ciudat, pentru ca patul era de gheata. S-a apropiat, curioasa, de pat, mirosind parfumul fermecator al trandafirilor albi…brusc a adormit.

Amy s-a pierdut in lumea viselor, demonul avea destul timp sa scape de Federic, pana atunci il mai tachina. Inima lui Amy era inghetata, iar Federic a fost hipnotizat sa se alature armatei demonilor. Doi dintre demoni, Igor si Radu, il manupulau pe Federic, invatandu-l cum sa ucida si sa chinuie oamenii.Federic s-a transformat intr-un demon razboinic, avea gheare lungi si ascutite, dinti puternici, coarne, fata deformata…Arata ca o bestie!

Unde se afla Diana, era dimineata, s-a trezit plangand de durere, care venea din cauza inimii. Simtea ca cineva o injunghia direct in inima, ea apucase sa strige dupa ajutor, inainte sa lesine din cauza durerii. Sarah a gasit-o intinsa pe jos, a luat-o in brate, ducand-o repede la un doctor.

Diana se afla si ea in lumea viselor, totul era alb in jurul ei, o sfera stralucitoare ca calmat-o, spunandu-i ca “ESTE TIMPUL”…Ea nu era pregatita sa paraseasca lumea oamenilor, nu vroia sa plece fara sa-si ajute sora si fara sa-si ia ramas bun de la parintii ei.

Doctorii au declarat-o moarta, parintii ei au inceput sa planga. Dupa cateva minute, o asistenta striga speriata, “TRAIESTE”. Pentru cei de fara era foarte infricosator…ramanand mirati. Diana s-a ridicat, mergand spre mama ei, a imbratisat-o cu lacrimi in ochi. Cei din “Lumea de SUS” au anuntat ingerii, spunandu-le ca … “ESTE PREGATITA!”

Demonul a facut schimb de sange cu Amy, i-a atarnat doua tevi prin maini. O otravea cu sange de demon, o pregatea, pas cu pas, pentru razboi. Amy si Federic erau prizioneri in “Insula de gheata”, in curand vor devenii cei mai rai demoni. In curand, Amy isi va merita numele de  “Ingerul mortii”…

Ingerul mortii

Avenged Sevenfold – Nightmare

Diana, 6 ani...

Povestea s-a intors la ferma, unde locuia Diana Grace impreuna cu parintii ei. Diana implinise 6 ani, este in ultimul an de gradinita. De ziua ei, parintii ei i-au pregatit o petrecere surpriza, au venit in vizita prietenele de la gradinita.

Petrecerea se afla in curtea de la ferma Fonster, Dianei i se facuse sete, s-a dus repede pana in bucatarie sa aduca o sticla cu apa rece…si-a auzit parintii pomenind de o fetita pe nume Amy.

I s-a parut ciudat, ca parintii ei sa vorbeasca despre o alta fetita…pareau destul de afectati si tulburati.

S-a apropiat incet, de usa bucatariei. A intrat, tarandu-se pe genunchi, langa un dulap de bucatarie, pentru a asculta mai bine.

-         Johnny, mi-e frica sa nu pateasca si Diana acelasi lucru ca Amy!

-         Nu trebuie sa afle Diana de Amy…ar fi in pericol!

-         Pana la urma, Johnny…Amy nu are nici o vina pentru ce s-a intamplat!

-         Imi pare rau, draga mea! Amy e pe cont propriu! Trebuie s-o tinem departe de ea!

-         Si cum explici ranile de la mana, din acea noapte? Daca povestea se repeta? Ce ne facem, Johnny? Ce?…

Diana privea atenta spre cicatricea ei de la mana, nu intelegea inca cine era Amy si de ce trebuie sa stea deoparte. S-a ridicat, a luat sticla de apa si a iesit afara. Sarah si Johnny au vazut-o iesind din bucatarie, era trista si dezamagita. Lui Sarah ii era frica sa n-o piarda si pe Diana, ar fi o lovitura prea puternica pentru ea.

Seara, incepuse sa picure, petrecerea se terminase, Diana si parintii ei au intrat in casa. Diana s-a refugiat in camera ei, statea singura si se gandea la Amy. Se tot intreba: “Cine este Amy?” Ar face orice sa afle adevarul, s-a dat jos din pat, indreptandu-se spre camera veche din capatul holului. Stia ca exista o camera incuiata…parintii ei i-au spus ca sunt lucruri vechi, iar camera trebuie renovata, insa nimeni nu intra acolo.

Cheia a gasit-o in unul dintre sertarele de la biroul tatalui sau. A descuiat usa, a pasit inauntru, hotarata sa afle tot ce gasea despre acea fetita. A gasit o poza cu parintii ei, cu domnii Fonster si cu acea fetita, pe spate scria numele si varstele lor. Acea fetita, pe nume Amy Grace, avea 7 ani, toti erau fericiti in poza.

S-a uitat prin lucrurile ramase in camera, era clar… “Asta era camera lui Amy! Ea este surioara mea…” A gasit desenele lui Amy, facute la gradinita, s-a ingrozit cand a vazut ce a desenat. Jos in partea dreapta, era desenat un sarpe in jurul unei cruci, semnat: “Ingerul mortii”.

Intr-un cufar se aflau jucarii rupte, taiate, o singura jucarie a ramas intreaga, un catelus de plus, de culoare gri, mica, pe urechea jucariei scria “Muchi”. Diana si-a dat seama ca era jucaria lui Amy preferata. Se intreba, ce s-o fi intamplat cu ea?

Hainele lui Amy erau patate de sange, s-a uitat din nou pe desenele ei, din ce a auzit de la parinti si vecini, ca un monstru se afla printre ei. A facut ochii mari, incepuse sa respire greu, simtea frica victimelor…desenele pareau destul de reale, iar Diana in acea clipa, traia suferinta primelor victime.

Dupa cateva secunde, Diana si-a revenit, a pus desenele la locul lor, la fel si celelalte lucruri, in afara de jucaria de plus si poza. A iesit din camera, fara sa faca vreun zgomot, cand s-a intors spre hol, mama ei o striga sa coboare jos…cina era gata.

Afara, ploaia inunda tot ce ii statea in cale, Amy era cu cei doi calatori, fiecare cu dorintele lor. Mergeau prin ploaie, in apropiere nu era nici un adapost, era tarziu…Amy auzea o voce blanda strigand-o. Nadia se simtea din ce in ce mai rau, era slabita, picioarele nu o mai ascultau, cazand brusc pe jos.

Amy s-a apropiat de ea, s-a asezat in genunchi langa Nadia si plangea. Vedea ca nu avea nicio scapare, insa ii era greu s-o lase acolo. Federic a incercat sa o ridice de jos, privirea Nadiei era inteleasa, se zbatea intre viata si moarte. Din pacate, erau intr-un loc necunoscut, fara ajutor, iar demonul nu se obosea sa o vindece. Nadia era grav bolnava, drumul pe care se aflau ei, era intunecat si distant de populatie. Nadia era flamanda, obosita, gripa ii revenise, chiar daca Diana a incercat s-o salveze. Amy o tinea pe Nadia in brate.

-         “Draga prietena, asta e pedeapsa mea! Am incercat sa te despart       de demon si m-am ales cu o suferinta cumplita! Se pare ca am pierdut batalia, demonul mi-a facut asta…stiu! Nu plec de tot, promit ca te voi veghea de sus…lasa-ma sa dorm linistita…”

Amy incerca din rasputeri sa o tina treaza, era o prietena de nadejde. O sa-i fie dor de ea, a fost dureros sa o vada cum se stinge in bratele ei. Federic a luat-o de langa Nadia, i-a sters lacrimile, a luat-o de mana promitandu-i ca n-o va parasi niciodata. Incepuse sa fulgere, Amy si Federic au ingropat-o pe Nadia pe un camp, ramanand doar ei cu demonul, fara adapost si fara ajutor.

A doua zi, Diana s-a trezit devreme, in sufragerie se aflau parintii ei, vorbeau despre viitorul fiicei lor. Diana nu intelegea de ce le era atata frica de Amy, de ce spuneau ca a plecat in “Lumea de JOS”. Parintii ei au dat de inteles ca existau scrisori sau un presupus jurnal, scris de Amy.

Diana a iesit afara la aer, cerul era senin si stralucitor, s-a asezat pe prag, uitandu-se la ceilalti copii, ai vecinilor, cum se jucau. Si-a imaginat-o pe Amy cum desena pe trotuar, iar ceilalti copii radeau de ea. Amy s-a indreptat catre ei, aratandu-le semne cum vor muri, spunea cuvinte fara inteles.

Copii s-au speriat de ea, s-au inchis in casele lor, ramanand Amy, singura, desenand pe trotuar. Dupa acea viziune, Diana a inteles ca nimeni nu se juca cu Amy, toti ii spuneau ca este o ciudata. A plecat pana la o biserica, sa intrebe un preot despre anumite lucruri. Diana a intrat in biserica, s-a uitat la icoane, s-a asezat pe o bancuta, in fata unei statui cu Fecioara Maria.

Rugandu-se cu voce tare, si clara, pentru sufletul lui Amy. Isi dorea mult s-o intalneasca, sa vorbeasca, sa se intoarca cu ea acasa. Preotul i-a auzit rugaciunile, s-a asezat langa ea, dandu-i cateva sfaturi.

-         Parinte, ajuta-ma sa inteleg, de ce sora mea apartine “Lumii de JOS”?

-         Fata mea, imi pare rau! E posedata…nu e destul de puternica sa lupte impotriva raului.

-         Posedata? Parintii mei spun ca a facut rau intentionat…

-         Tu trebuie sa iti salvezi sora! Iti spun un secret…Pamantul se va imparti in jumatate, prima parte va fi “Lumea de SUS”, iar a doua parte “Lumea de JOS”.

Diana a inteles ca Amy apartine “Lumii de JOS”, lumii intunecate, demonii vor deveni  puternici daca sora ei se va alatura lor, iar Pamantul va fi distrus, animalele vor muri, oamenii vor deveni sclavii demonilor, iar frumusetea naturii nu va exista.

Diana s-a grabit acasa, parintii ei erau ingrijorati, ea plecase fara sa-i anunte. Dupa cina, s-au linistit cu totii, Diana a urcat sus in camera ei, s-a aruncat in pat, uitandu-se la catelusul de plus. Diana si-a amintit ca in acea ferma exista o biblioteca veche, a fugit acolo cu gandul, ca va afla mai multe despre Amy.Intr-un caiet, se afla o scrisoare semnata “Ingerul mortii”, si-a facut curaj si a deschis scrisoarea, citind-o in soapta.

“Mama mea se numeste Sarah Grace, ea mi-a dat viata. Sarah este o femeie frumoasa, desteapta, sensibila si grijulie. Tatal meu, Johnny Grace, un barbat puternic, autoritar, rabdator si visitor. Amandoi ma iubesc foarte mult, sunt singura lor fiica, ei ma duceau la gradinita, sa ma joc cu ceilalti copii.

Tatal meu se juca cu mine, mama mea ma imbraca frumos, pana cand am implinit 7 ani. Nu am vrut sa fac rau nimanui. Era un demon, care s-a apropiat de mine, imi spunea ca sunt singura care il vede, ca e singurul care ma intelege, ma facea sa gandesc negativ.

La sapte ani, mi-a demonstrat ca pot sa vad moartea cuiva inainte sa se intample, a fost infricosator. Inainte sa moara Dle Fonster, le-am povestit parintilor ei, insa ei nu m-au crezut. Au inceput sa ma urasca, au incercat sa ma interneze intr-un spital de psihiatrie.

M-am zbatut, am vrut sa scap de acolo, i-am ucis de toti care se apropiau de mine. Vroiam doar sa ma fac auzita! Demonul imi vorbea zi si noapte despre iubire si ura, despre parintii mei…eram confuza, vroiam sa fug de acasa. Eram o povara pentru ei, demonul m-a invatat sa scriu, sa citesc. Scoala nu mi-a placut, copiii radeau de mine, invatatoarea ma certa des.

Sper ca vor uita de mine, sper sa fie fericiti fara mine! Vreau sa fiu libera, vreau sa fiu fiica pe care si-o doresc, insa e imposibil, sunt condusa pe un drum gresit. Am nevoie de ajutor, singura nu voi reusi, demonul este stapanul vietii mele. Am reusit sa ascund aceasta scrisoare de demon, persoana care o va citi, care ma intelege…o sa ma salveze!”

Diana era increzatoare, ea este persoana care o va salva pe Amy. Legaturile dintre ea si Amy sunt puternice, cea mai puternica legatura este cea de sange, cele doua sunt surori. Sarah a venit sa o verifice, sa vada daca este bine. A vazut ca tinea in mana o scrisoare, era nerabdatoare sa afle de la cine era scrisoarea.

Diana a inceput sa o bombardeze cu intrebari despre sora ei mai mare. I-a dat o poza cu parintii ei, impreuna cu Amy. Nu a reusit sa o convinga sa renunte la sora ei, era prea mica pentru aceasta lupta. A sarutat-o pe frunte, a invelit-o cu patura si a rugat-o sa aiba grija, daca ea doreste sa-si gaseasca sora, ea si Johnny sunt alaturi de ea.

Depinde de timp, cele doua surori, trebuie sa creasca mai mari, trebuie sa se pregatesca pentru viitor. Diana aflase multe despre Amy, parintii ei o sustin, acum are multa incredere in ea ca va reusi sa-si salveze sora de la moarte…

Diana & Amy....

So far away-Avenged Sevenfold

Nu mai e liniste si pace in sufletul lui Amy. Drumul lor, condus de demon, nu a avea sfarsit. Nadia era o persoana vesela, optimista, sincera, facea orice pentru libertatea prietenei sale. Cei trei au dat de o cladire veche si destramata pe dinauntru. Cateva dintre lucrurile casei au mai ramas intregi, insa nimeni nu era acasa, asa credeau cele doua.

Amy a gasit tablouri vechi si prafuite, s-a asezat pe podea si privea cu atentie un tablou pictat de un baiat pe nume, Federic Corvis. Tabloul avea culori vii, claduroase, un peisaj frumos de vara. Amy se intreba daca acel baiat mai locuieste aici, ea si Nadia au cercetat casa mai bine.

Au gasit o camera in care caldura era prezenta, focul ramasese mic, dar Nadia avea grija sa nu se stinga. Seara, cele doua au adormit langa soba, iar demonul le veghea somnul profund. Amy o sa faca cunostinta cu doua persoane foarte importante din viata ei.

Amy a visat viata parintilor ei inainte ca ea sa apara pe lumea asta cruda si rea. A vazut foarte clar cum cei doi s-au chinuit sa supravietuiasca, a vazut cum Johnny o apara pe mama ei de ceilalti care ii vroiau raul. Parintii ei au locuit intr-o casuta mica, dupa ce s-a nascut ea, s-au straduit sa-i ofere tot binele din lume.

In acel vis si-a revazut crimele: Dl. Fonster, asistenta care avea grija de ea, Samantha, copii omorati si parintii spanzurati. Erau prezenti toti in visul ei, una dintre cele doua persoane importante ii apare in vis, nu ii cunoaste fata ei palida si angelica, imbracata intr-o rochita alba stralucitoare, cu ochi albastri, parul lung si saten, plina de trandafiri albi si un zambet prietenos.

Era prea intuneric, nu-i vedea chipul, spunea ca este “Ingerul luminii”, i-a intins o mana pentru a ajunge la Amy. Ea s-a retras usor, speriata de acea persoana din fata ei.

-         Am venit dupa tine, Amy!

-         Imi pare rau, dar nu te cunosc…spuse Amy derutata

-         Parintii tai m-au trimis dupa tine, trebuie sa te intorci acasa.

-         Eu nu mai am parinti…

-         Amy, am venit sa te salvez! Indeparteaza-te de demon, tacerea si gandurile lui reci te-au inveninat!

-         Locul meu este alaturi de el! Pleaca! Pleaca din viata mea!

-         Pregateste-te pentru lupta… “Ingerul mortii”! spuse Diana serioasa.

Persoana din vis ii va face necazuri demonului, Amy l-a auzit cum rostea cuvinte malefice, denumirea de “ Ingerul luminii”, i s-a parut ciudat si totodata familiar. In curand va incepe o batalie intre “Lumea de SUS si Lumea de JOS”.

In urmatoarea zi, Nadia a ramas sa caute de mancare, iar Amy a plecat spre lac sa se scalde. Si-a lasat hainele pe iarba, in apropierea lacului, apoi a sarit in apa limpede si calda, datorita soarelui ce stralucea puternic pe cer. Un baiat a observat-o pe Amy ca se scalda, o privea de la distanta. Dupa cateva minute, a aparut si Nadia in apa alaturi de Amy. A vazut o umbra care nu era a lor, s-a intors, insa nu era nimeni.

Acel baiat i-a facut portretul lui Amy, apoi la lasat pe iarba langa hainele ei. Era chiar Amy, imbracata in negru, stand langa cladire privind spre cer, iar o lumina o proteja de un demon. Amy a fost surprinsa cand a vazut tabloul, dar nu a recunoscut ca acea fata seamana cu ea. Nadia a luat tabloul, s-a uitat atenta la el, apoi s-a uitat la Amy, a zambit spunand ca e cel mai frumos tablou pe care l-a vazut in viata ei.

Amy i-a intors spatele, fara sa-i dea importanta tabloului. Seara, era obisnuita sa priveasca luna, a ramas singura in fata cladirii uitandu-se linistita la luna. Lumina lunii reflecta puternic in lac, s-a ridicat si a fugit repede spre lac, privirea ei a ramas fixata spre acea lumina, lasand semnul “ingerului mortii”…Amy s-a bagat, incet…in apa pana la brau. Lumina lunii reflecta starea adevarata a inimii ei si relatia ei cu Dumnezeu.

Amy simtea ca lumina o ardea pe dinauntru, acel semn s-a transformat intr-o inima cuprinsa de aripi, protejand-o de demon. Corpul ei se afla in agonie, se simtea sufocata, a strigat ingrozita dupa demon, apoi dintr-o data s-a scufundat in apa cu totul.

Demonul s-a incarcat cu foc din soba, a aruncat in jurul lui Amy, cu grija i-a scos corpul din apa, a asezat-o pe iarba inconjurata cu flacari. Demonul i-a zarit chipul Dianei, in apa…

-         Nu intelegi? …Fetita naiva! Nu poti s-o salvezi!

-         Sunt singura care o poate salva!

-         Asa vrei sa moara sora ta? In chinuri? …Esti mai diabolica decat credeam!

-         O pot salva, trebuie doar sa te trimit inapoi in infern si ea va fi libera!

-         Hm…Uite cum sta treaba fetito, daca eu mor…va muri si ea!

-         Imposibil! spuse Diana dezamagita.

Amy nu stia ca mai avea o surioara, acea persoana ii aparea in vis incercand sa o salveze. Demonul va pastra acest secret, pana cand cele doua, se vor intalni fata in fata. Deocamdata, Diana e prea mica s-o inteleaga pe Amy, iar demonul nu doreste sa-i riste viata.

Persoana din vis, o afecta pe Amy psihic, sunt foarte multe lucruri care nu au explicatii imediate, catalogate drept mistere. Nadia l-a gasit pe micul pictor, cei doi au stat de vorba. Tablourile lui, cele mai noi, erau in culori inchise, asa cum o vedea pe Amy, inchisa in sine si rece.  Le-a povestit la amandoua ce s-a intamplat cu el.

“Totul a inceput, cand parintii mei s-au certat puternic, tatal meu trebuia sa plece in razboi, pentru binele nostru. Eu si mama mea am ramas singuri aici, in aceasta cladire. Dupa cateva zile, ne-am trezit cu campurile arse, pomii cazuti la pamant, apa era agitata, animalele speriate, pamantul s-a rupt in mai multe bucati, a fost ingrozitor.

Multi oameni au murit, unii au spus ca e din cauza ciumei, altii au spus ca e sfarsitul lumii. Cand am avut 6 ani, mama mea a murit, tatal meu nu s-a mai intors acasa, de atunci sunt singur pe lume. La inceput mi-a fost greu, dar apoi…m-am obisnuit! Pictez foarte des, cand venea vreo masina sau caruta, imi vindeam tablourile, pentru mancare si haine.

Aceasta cladire a ramas in memoria familiei mele, sunt trist ca se destrama, peretii sunt mucegaiti, lucrurile sunt invechite, unele dintre ele le-am scos afara si le-am dat foc. Asa am supravietuit…pana cand te-am vazut pe tine…Amy! Esti frumoasa precum un inger!”

Nadia si Federic s-au imprietenit, insa el si cu Amy greu vorbeau. Amy il ignora, nu se simtea bine, visele ei o bantuiau. Nu era atenta la nimic. Federic nu si-a imaginat niciodata o astfel de persoana, asemanatoare unui inger. Amy nu avea incredere in Federic, demonul la fel, il tinea la distanta de ea. Nadia si Federic au povestit ore in sir.

Dupa trei luni, Nadia si-a amintit ca implineste 11 ani. Era o zi frumoasa de primavara, era bucuroasa ca era alaturi de doi prieteni buni. Amy nu si-a sarbatorit niciodata ziua de nastere, parintii ei erau prea saraci, sa-i tina ziua.

Federic o picta pe Amy, zilnic, nu intelegea de ce aparea o lumina, credea ca era un inger, care avea grija de Amy. Demonul era singurul care intelegea despre ce era vorba, stia ca acea lumina era Diana. Amy nu i-a povestit despre viata ei, era distanta si rece cu el. Mintea ei era la persoana din vis, nu intelegea de ce o visa in fiecare noapte.

Se gandea la ce s-a referit demonul, cand a pronuntat cuvantul “razboi” si de “cele doua drumuri misterioase”. Federic a vazut-o pe Amy singura, trista si ganditoare. A ales cea mai frumoasa floare, special pentru ea, i-a cules un trandafir. S-a apropiat de ea, incercand sa-i aline suferinta, din sufletul ei.

-         Draga Amy, ti-am adus aceasta floare sa-ti tina de urat! spuse Federic zambind.

-         Multumesc…dar prefer sa raman singura!

-         Te rog, incearca sa zambesti, macar un pic!

-         De ce ma tot spionezi? striga furioasa Amy

-         Nu am vrut sa te enervez, am venit doar sa-ti aduc acest trandafir! Pentru prietenia noastra, care va dura la nesfarsit!

Cand a luat Amy, trandafirul in mana, a avut o viziune, un copil mic alerga printr-un camp de trandafiri, isi agata hainele in tepi, isi zgaria pielea fina, ramanand pete de sange in urma…Amy s-a speriat si a scapat trandafirul din mana. Federic a cuprins-o in brate, incercand s-o linisteasca. Amy a ramas pentru cateva minute in bratele lui, suspinand usor, fara sa vorbeasca.

Nadia s-a imbolnavit, avea febra, tusea intr-una si nu se putea misca. Seara ii scadea febra, iar ziua ii crestea mai tare, Amy era trista, ii era frica sa nu moara, l-a rugat pe demon sa o supravegheze, insa el a refuzat. Federic a incercat sa dea de un doctor prin apropiere de cladirea lor, insa nici un semn.

In acea seara, Amy a visat-o din nou pe “Ingerul luminii”, a incercat sa o convinga sa se indeparteze de demon, a tipat cat a putut ea de tare dupa ajutor…dar avea vocea stearsa.  Pentru a-i castiga increderea, Diana, i-a vindecat prietena. Demonul a reusit sa o raneasca la mana, in timp ce o vindeca pe Nadia de gripa.

A avertizat-o pe Amy, ca ii este dusmana…din fericire, Amy nu vroia sa scape de acea persoana din vis. Diana, a reusit sa se retraga, avea o rana adanca la mana, parintii ei au dus-o repede la spital, fara sa inteleaga ce patise. Ea s-a ales cu o cicatrice din partea demonului, pe care a luat-o ca pe o avertizare.

Amy a hotarat ca este timpul sa mearga mai departe, sa paraseasca cladirea. Nadia si Federic s-au oferit sa-i fie alaturi, prietenia lor era cel mai important. Demonul era dezamagit ca nu a scapat de cei doi, o vroia pe Amy doar pentru el, insa avea destul timp…curand va scapa de ei! Cu cat crestea, Diana mai repede, cu cat se facea mai puternica, cei din “Lumea de SUS” o pregateau sa-l infrunte pe demon…

Persoana din vis

The Crow:Love Suite

               Amy se indrepta spre orizonturi necunoscute. Timp de trei ani, Amy a avut de strabatut drumuri blocate si sate izolate, unde demonul a reusit sa se hraneasca. Cei de la ferma au uitat de ea, odata cu venirea pe lume a Dianei, cea de-a doua fiica a Sarei si a sotului sau. Fetita lor implinise trei anisori, cei doi si-au gasit linistea si fericirea alaturi de Diana.

Demonul a condus-o pe Amy intr-un sat care parea abandonat, au ramas cativa oameni, simpli, saraci si lipsiti de aparare. Demonul vrea sa o tranforme pe Amy intr-o criminala feroce.

-         Amy, vreau victime! spuse flamand demonul

-         Acest sat pare gol, eu nu vad pe nimeni aici.

-         Vreau tot ce e mai proaspat! Gaseste-mi copii!

-         Nu! Sunt singura in acest sat! tipa Amy furioasa

-         Nu-ti face griji, ma ai pe mine! spuse demonul orgolios

-         Tu nu stii ce inseamna afectiune!

-         Macar stiu sa ma distrez…Ha-ha! spuse demonul, nepasand de suferinta fetei

-         Cred ca mai este un sat, dincolo de deal!

-         Sa mergem, Amy!

Demonul o controla pe Amy la fiecare pas. Peste deal era un sat plin cu oameni, fiecare om avea familia lui. Era un sat cu crestini, aveau o biserica, casute mici, isa in jurul satului totul era pustiu. Fiecare om avea gospodaria lui pe care o ingrijea, oamenii erau foarte harnici.

Amy si-a ales un loc intr-o gradina cu flori si pomi infloriti, ea s-a intins pe iarba, crengile pomilor ii acopereau fata. Gradina inflorita era departe de biserica, oamenii se uitau la ea spunand ca “este o traina printre noi”.

Amy i-a urmarit in tacere pe ceilalti  copii cum se jucau. Si-a amintit cu induiosare acele zile cand se juca cu Tommy. Amy se adapta cu noi conditii de viata.  A inceput sa-l asculte pe demon, iar victimele lor erau copiii.

Fiecare copil, cu varsta curpinsa intre doua luni si trei ani, era chinuit de demon, apoi ingropat de Amy. Ea a pus cateo piatra funerara cu numele lor la fiecare mormant. Gradina in care ea “locuia” a devenit un cimitir. Din momant infloreau trandafiri stralucitori, avand culorile curcubeului.

Dupa ce oasele copiilor au putrezit, florile s-au uscat. Satenii au observat ca sunt copii disparuti. Amy se acomoda cu gustul copiilor, iar cand parintii veneau sa-si caute copiii, demonul avea grija de ei, sa nu afle adevarul despre Amy.

Amy se temea de biserica satului, satenii cred ca exista un diavol printre ei, care traia in una din gradinile lor. Amy le-a numit “gradinile moarte”, acolo isi ingropa cele mai inocente victime, demonul ii spanzura cu cruzime pe parinti. Ea nu intra in biserica, stia ca satenii sunt acolo, asteptand-o sa iasa la lumina. Seara, se plimba prin gradinile oamenilor, se uita la luna care stralucea printre crengile pomilor.

Acest sat blestemat, devenea casa ei, se uita de la distanta, dusmanoasa, la parinti cum plangeau cu “lacrimi de crocodil” dupa copiii lor. Ceilalti parinti isi ascundeau copiii in biserica, satul a devenit tacut ca un mormant.

-         Imi place mult aici! spuse Amy respirand adanc

-         In sfarsit ti-ai revenit, draga Amy!

-         Ce vom face dupa ce terminam cu copiii?

-         Amy, gradinile moarte au devenit casa ta, inima ta! Nu-ti face griji!

-         Mi-e frica…

-         Nu ai de ce sa te temi, ai prieteni, iar biserica se va prabusi…in curand!

-         Am vrut o astfel de copilarie. Vroiam si eu sa ma joc cu ceilalti copii, nu sa ii omor. spuse Amy dezamagita

-         Tu esti ingerul mortii! Vei supravietui numai cu ajutorul meu.

-         De ce nu pot sa fiu o fetita normala? Nu voi supravietui la nesfarsit!

-         Esti moarta deja…ce mai vrei?

-         Sa dispari! Am sa te fac sa dispari!

-         Iti faci rau singura! Amy, potoleste-te sau vei regreta!

Amy s-a indreptat catre biserica, nu suporta gandul ca este ceea ce a devenit “un inger al mortii”. Dorinta ei era sa se trezeasca din acest cosmar, sa fie acasa langa cei dragi.  A urcat treptele bisericii, a deschis incet usa cea mare de lemn. Biserica era construita intr-un stil medieval. A simtit mirosul de tamaie care ii facea rau, dar nu s-a oprit.

Amy a intrat inauntru, satenii care se aflau acolo s-au speriat fugind spre altar. Amy a aruncat o privire pierduta, in jurul ei, vazand picturile crestine, i se fasuse rau. A cazut pe jos, in fata oamenilor, Amy se simtea foarte rau. A inceput sa scuipe sange pe podeaua bisericii, avea o durere de cap inexplicabila.

Dupa ce s-a prabusit pe podea, plina de sange, satenii au luat-o si au dus-o la un rau. Au spalat-o, au bandajat-o, pana la urma au declarat-o moarta. Satenii au lasat-o in una dintre gradinile ei moarte, au agatat-o de un pom si i-au dat foc, rugandu-se pentru sufletul ei. Focul nu i-a atins nici macar un fir de par, demonul avea grija de ea. Amy si-a revenit, s-a dezlegat si a plecat din gradina care ardea ca o torţă.

-         Ce am patit? Ce am facut? intreba Amy ametita din cauza fumului

-         Erai cat pe ce sa mori, ti-am zis ca o sa supravietuiesti cat timp sunt langa tine. Nu a fost frumos ca ai intrat in biserica nepregatita!

-         De ce nu ma lasi sa mor? De ce m-ai creat?

-         Joaca de-a Dumnezeu e usor daca stii anumite reguli! spuse razand demonul

-         De ce? De ce eu?

La ultimele intrebari, Amy nu a primit nici un raspuns. Se uita la demon cum radea cu pofta, pe cand ea de abia respire. S-a asezat pe jos, privea gradina cum arde, doborada de oboseala, Amy a adormit acolo. Amy a fost trezita  de o fetita. Numele ei este Nadia, are 10 ani si a venit la ea sa se imprieteneasca.

Nadia tinea in mana un pahar cu apa si un pachet cu mancare pentru ea. Amy s-a ridicat, impresionata de curajul fetei de a se apropria de ea, a luat apa si mancare cu mare bucurie.

Nadia se uita curioasa la pietrele funerare, a observat ca nu au flori proaspete. S-a uitat la Amy spunandu-i: “De ce nu le pui flori inflorite? De ce le-ai luat sufletele?” Amy a ramas tacuta, nu-si gasea cuvintele pentru cele intamplate, a luat un fir de trandafir din buchetul pe care i-a adus, drept semn de prietenie intre ele doua.

Cand a luat sa-l miroase, s-a intepat in spinii lui, trandafirul era galben si avea un miros aparte. Nadia a zambit, punandu-i  batista la deget.

-         De ce nu te joci cu ceilalti copii? intreba ingrijorata Nadia

-         Prefer sa stau singura! Tu, de unde ai aparut?

-         Sunt orfana…Mi-ar placea sa fim prietene! spuse entuziasmata Nadia

-         Esti sigura?

-         Da! Vom fi prietene pe veci! spuse Nadia imbratisand-o pe Amy

Nadia s-a obisnuit repede cu Amy, o privea ca pe cea mai buna prietena a ei. Demonul nu-i acceptase prietenia, o vedea ca pe o piedica, era prea blanda pentru Amy. Ea se gandea, ca va fi distractiv, avand-o pe Nadia alaturi.

Nadia primea mancare de la sateni, stiau ca e orfana si o ajuta cu ce aveau. Ea s-a intors bucuroasa la Amy, avea destula mancare pentru amandoua, din pacate a prins-o pe Amy cum se hranea cu un copilas.

Nu mai avea maini si nici ochi, Nadia s-a asezat langa ea punand pe o paturica mancarea de la sateni. Amy s-a oprit din mancat si s-a uitat la ea mirata, se tot intreba de ce nu-i frica, de ce nu tipa?

Demonul nu a actionat, a lasat-o pe Nadia in pace, o perioada, le privea pe amandoua mandru. Amy avea nevoie de afectiune, iar Nadia la fel, amandoua erau singure si aceasta prietenie era norocul lor.

Au facut multe lucruri impreuna: au impartit gradinile moarte, au ingropat copii, le-au aranjat pietrele funerare. Pentru Nadia totul era o joaca, insa pentru Amy era cel mai macabru lucru.

In acea seara, Nadia s-a gandit sa-i faca o surpriza lui Amy. Ea a fugit printre pietrele funerare direct spre biserica satului. Nu stia ca lui Amy ii face rau, insa ea vroia sa o ajute sa scape de demon.

S-a oprit in fata bisericii, si-a facut de trei ori cruce si s-a rugat in soapta, in timp ce intra in biserica: “Doamne, te rog…Te rog din tot sufletul, ajuta-mi prietena sa scape de demon.” A pasit spre altar, a ingenunchiat in fata preotului, cerandu-i o cruce sfintita.

Nadia a primit crucea cu drag din partea preotului, invelita intr-o batista de matase. La iesire, satenii o priveau cu teama…Nadia a fost impinsa pe treptele bisericii, usor s-a intins pana la cruce, insa o forta supranaturala a prins-o de maini si de picioare, lasandu-i semene adanci. Si-a dat seama ca demonul aflase totul, a luat repede crucea si a fugit la Amy.

-         Nu mai rezist, Amy! striga Nadia plangand

-         Cine ti-a facut rau?

-         Demonul!

-         Imposibil…El e tot timpul cu mine, nu m-ar lasa singura nici daca as vrea! Spuse Amy cu o voce furtunoasa

-         Am fost in biserica sa-ti aduc asta…spuse Nadia fara puteri, punandu-i in mana crucea.

-         Nu…demonule! striga ingrozita Amy

Demonul s-a repezit la cruce, aruncand-o pe jos, apoi i-a dat foc. Nadia si-a dat seama ca demonul era dependent de Amy, daca murea ea…murea si el. A incercat sa vorbeasca, sa lamureasca lucrurile intre ea si demon.

          – “Deschide ochii, draga prietena! Demonul te-a separat de viata, de      iubire, de zambete, de prietenie. Vei trai intr-o agonie prelungita, scapa de acest chin, salveaza-ti sufletul, pana nu e prea tarziu! Lupta!”

Amy si-a intors privirea spre demon, s-a retras de langa Nadia, incet, spunandu-i ce parere avea despre cu demonul.

          – “Tu ar trebui sa-ti pazesti spatele, draga prietena! Imi este tata, imi    este mama, el este tot ce am pe lume. El m-a creat, el m-a crescut, el   ma va iubi vesnic. Imi pare rau…raman alaturi de demonul meu!”

Amy a fost sincera cu Nadia, spunand destul de clar ca ramane alaturi de demon. Acel demon a transformat-o intr-un “inger al mortii”. Nadia doreste sa-i demonstreze lui Amy, ca isi face rau singura.

Sarah, mama lui Amy a avut un cosmar, visa ca se afla in fata unei pietre funerare, pe el aparea numele sotului sau, iar Amy o tinea in brate pe sora ei mai mica, Diana. Pentru a o salva pe Diana a trebuit s-o omoare pe Amy. Visul ei parea real, suferinta pe care o simtea Sarah era profunda, si-a facut curaj pentru a o lovi pe Amy cu o bata pentru a o recupera pe Diana. Simtea ca i se oprea inima, cand a lovit-o pe Amy…si ea era fata ei.

In visul Sarei era intuneric, noapte, a luat-o pe Diana si a plecat din acel cimitir. Din greseala, s-a impiedicat si a cazut cu Diana pe jos. Dupa ce s-a ridicat, visul ei se schimbase…A vazut o fetita, pe malul unui lac, incercand sa scape de cativa lupi flamanzi.

Sarah a crezut ca e Diana, care se afla sub coltii lupilor. A alergat spre fetita, strigandu-i numele.  Din cauza cosmarului, Sarah s-a trezit ingrozita si transpirata, s-a uitat la Diana, care dormea linistita in patutul ei, apoi la Johnny. Amandoi erau bine, s-a convins ca era doar un vis urat. Si-a amintit ca visul ei se repeta. A avut acelasi vis, inainte sa o nasca pe Amy. diferentele dintre Diana si Amy erau din ce in ce mai mari. Diana se atasa de toate vietuitoarele, de tot ce era bine, era ca o raza de lumina. Era inocenta si dragalasa, ajutand pe toti.

Amy a devenit o umbra, inima ei era impietrita, nu avea incredere decat in demon, ii placea sa traiasca in intuneric, departe de ceilalti. Cele doua surori au devenit ca “lumina” si “intunericul”.

Ingerul mortii si-a gasit casuta ei, are gradinile ei moarte, victimele ei, aproape tot ce si-a dorit demonul sa aibe. Amy nu stia de existenta surioarei ei, o avea pe Nadia care avea de suferit de fiecare data cand facea pe eroina. Ea s-a plictisit, in cele din urma, de gradinile moarte, a luat-o pe Nadia si au urmat un nou drum, lasand in urma pe sateni. Nici una dintre ele nu stia care este urmatoarea destinatie. Demonul le indruma spre intuneric…

-         De ce esti trista?

-         Nu mai vreau sa traiesc!

-         Amy, totul va fi bine!  spuse Nadia incurajand-o

-         Cat timp eu traiesc, nimic nu va fi bine!

-         Stiu pe cineva care te poate salva…

-         Nu cred! Eu sunt moarta! spuse Amy plangand

-         Numai demonul e de vine! Spune, demonule, iti place cand sufera?

-         Nu sufera, dimpotriva, acum  realizeaza unde ii este locul.

-         Dispari din viata ei, las-o sa-si traiasca viata! striga furioasa Nadia

-         Imposibil, aminteste-ti de un lucru: “Ea traieste datorita  mie!” spuse demonul razand

Nadia avea putine sperante s-o salveze pe prietena ei. Suferinta era adanca, totul era pierdut pentru Amy. Satul parea diferit. In urma lor, florile si pomii au inflorit, gradinile moarte au devenit o amintire…

Amy si demonul!

AUTUMN TEARS – AT A DISTANCE

]]> http://coltisor.wordpress.com/2011/07/14/ingerul-mortii-cap-iii/feed/ 0 coltisor Amy si demonul!