Multi oameni merg in cimitir pentru a pune flori celor dragi ce au murit. Nimeni nu-si poate imagina cum e sa-ti petreci o noapte in cimitir. Un copil a crescut intr-un cimitir, numele lui e Chester. Era orfan, singurul loc unde se putea refugia a fost intr-o casuta distrusa din cimitir. El avea 15 ani, se mai plimba printre oameni sperand ca cineva sa-l ajute, prieteni nu avea, de mic a invatat sa se descurce singur. Doua fete pe nume: Sere si Sue, il vor gasi pe Chester si vor face tot posibilul ca sa-l ajute, insa fratele lui Sue, Johnny va fi impotriva lor. Ele doua au fost doar o singura data in cimitir, au ascultat multe povesti de groaza si le era frica sa intre acolo noaptea. Intr-o zi, Sue a fost nevoita sa mearga cu mama ei in cimitir pentru a pune flori bunicii ei. Sue a sunat-o pe Sere s-o intrebe daca vrea sa-i tina companie. Ajungand acolo cele doua se uitau la cruci, pietrele funerare si la statui cu ingeri.

- E asa de liniste aici! spuse Sere uitandu-se in jurul ei
- Mie imi plac foarte mult statuile cu ingeri! spuse Sue
- Sue, hai sa aruncam florile uscate si sa punem altele proaspete!

Sue a vazut pe cineva stand dupa un pom, uitandu-se la ele. A incercat sa se apropie, dar acea persoana a disparut repede.

- Sue, ce-ai patit? intreba Sere speriata
- Mi s-a parut ca cineva ne privea…
- Nu fa glume in cimitir, ma sperii!
- Imi pare rau Sere, nu am vrut sa te sperii. Cred ca era doar un caine, spuse Sue incercand sa uite ce a vazut.

Cand au ajuns acasa, cele doua au urcat sus in camera, prietenul lor cel mai bun Lee, a venit in vizita. Cei patru au iesit in oras, Johnny s-a oferit sa faca cinste cu un suc. Pe drum Sue si Sere au inceput sa se certe in legatura cu ce a vazut in cimitir.

- Sere, te rog eu sa nu le spui nimic din ce am vorbit! spuse Sue serioasa
- De ce nu? Sue, nu cred ca o sa ne oblige sa mergem sa le aratam.
- Fetelor s-a intamplat ceva? intreba Lee
- Totul e bine. Sa ne grabim, mai e un pic si se intuneca. spuse Sue derutata
- Oh, nu! Vine gasca de vagabonzi. Cine stie ce le mai trece prin cap, spuse Johnny stresat.

Acea gasca incepuse sa se lege de Sue si Sere, erau patru baieti care faceau numai probleme. Au incercat sa ajunga acasa, dar cei patru nu ii lasau in pace. Afara se facuse intuneric bezna, ca sa nu se bata cu ei, au luat-o pe o scurtatura printr-un cimitir. Nu aveau de ales. Brad si ceilalti ii tot urmareau.
Poarta de la intrare era incuiata, Johnny cu Lee ajutandu-le pe fete sa treaca peste poarta.

- Sunt sigur ca au intrat aici! Sa mergem dupa ei! spuse nervos Brad
- Stai, daca povestile sunt adevarate? Am auzit ca cineva bantuie cimitirul! spuse Max speriat.
- Sunt doar povesti, sa mergem! striga Brad
- Fetelor am avem o veste proasta pentru voi… va trebui sa petrecem o noapte aici! spuse Lee
- Cred ca glumesti! spuse Sere socata.
- O sa fie infricosator, mai ales ca ciudatenia aia traieste aici! spuse Sue uitandu-se in jurul ei.
- Stiam eu ca ascundeti ceva! se apropie Johnny nervos spre sora lui.

Pana la urma cei patru s-au impacat cu gandul si au stat toti intr-un loc unde sa nu-i gaseasca Brad si gasca lui. Sue, vazand o umbra venind dinspre o casuta, s-a indepartat de ceilalti. Mergand dupa acea umbra si-a dat seama ca acea ciudatenie era doar o persoana care locuia in cimitir. In casuta a gasit un copil ce citea o carte, si o lumanare asezata pe o masuta veche. Cand acel copil s-a ridicat, Sue a facut un pas inapoi.

- Ce cauti in casa mea?! intreba copilul mirat
- Asta e casa ta? De cand locuiesti aici?
- Da, locuiesc aici de cand ma stiu!
- Cum te numesti si de ce stai singur?
- Numele meu e Chester, stau aici pentru ca nu am familie. Tu ce cauti aici?
- Eu sunt Sue. Eu si prietenii mei ne-am ascuns de o gasca care vrea sa ne faca rau.

Pana cand Sue se imprietenea cu Chester, ceilalti o cautau cu disperare. Strigatele lor erau auzite de catre Brad si gasca lui. Nu mai aveau mult pana ii gaseau si multe idei le veneau in minte despre cum sa le faca rau.

Sue le-a prezentat prietenilor ei pe Chester care a ascultat toata povestea, fiind de acord sa ii ajute. Au luat scheleti care erau in mormintele dintr-o capela si au gasit cerseafuri albe si niste galeti cu apa. Gasca cea rea vor avea o surpriza surprinzatoare!

Era 12 noaptea, totul era intunecat, iar singura lumina venea de la reflexiile lunii. Mergand incet, Sere a cazut intr-o prapastie. Max si Phil radeau de ea. Sere, speriata, a strigat dupa ceilalti. Cei doi au inceput sa arunce pamant peste ea. Joey s-a luat la bataie cu Johnny, Chester incerca sa o apere pe Sue, insa din pacate Brad era pe urmele lor. Sue si-a amintit ca avea la ea un casetofon mic care inregistra, acuma vor avea dovezi pentru ai indeparta pe Brad si gasca lui de ei.
Noaptea devenea mai infricosatoare, incepuse sa fulgere, ploua,era frig, cainii latrau, corbii zburau deasupra lor, plin de pietre funerare peste tot…
Sere striga disperata dupa ajutor, Johnny si Lee erau raniti, iar Chester se certa cu Brad.

- De ce nu plecati? striga Sue suparata.
- Nu plecam pana cand nu ne razbunam… spuse nervos Brad indreptand dintr-odata arma catre el.
- Brad, nu! striga surprinsa Sue
- De abia acuma incepe distractia! spuse Brad razand
- Nu si daca te opresc eu! spuse Chester sarind in apararea lui Sue.

Ceilalti i-au facut si lui Sue acelasi lucru ca lui Sere. Incet le-au ingropat de vii. Lee a observat ca Max avea telefon la el, a facut un efort pentru a pune mana pe telefon. Phil si Joey au incercat sa fuga, politia si ambulanta fiind deja pe drum.

Pistolul lui Brad se descarcase nimerindu-l pe Chester. Johnny a reusit sa-l opreasca pe Brad, Lee a incercat sa le ajute pe fete. In 20 de minute a sosit politia impreuna cu parintii lor. Se facuse dimineata, Sue, Sere si Chester au fost transportate la spital.

A doua zi, Sue s-a intors la cimitir pentru ai face o mica vizita lui Chester si pentru ai multumii ca i-a ajutat.

- Buna, ce-ti mai face umarul? intreba Sue ingrijorata
- Buna! Ma vindec eu, nu-ti face griji. Tu ce mai faci?
- Am venit sa-ti multumesc pentru ca m-ai aparat si ca ne-ai ajutat.
- Nu ai pentru ce. Ce s-a intamplat cu ceilalti?
- Pai… ceilalti au zis ca nu mai au curaj sa puna piciorul in cimitir.
- Si tu? Cum te simti dupa…?
- Eu sunt bine! Stiu ca a fost un soc pentru mine petrecand o noapte in cimitir, dar am trecut peste asta.
- Da. Asta e casa mea! spuse bucuros Chester.

Sue si Chester au ramas prieteni buni. A fost o noapte foarte dificila, infricosatoare pe care nici unul dintre ei nu o vor uita niciodata. Tot ce s-a petrecut in acea noapte ramane doar un vis urat. Dar cei patru: Sue, Sere, Lee si Johnny au vazut ca orice e posibil sa se intample, chiar intr-o simpla noapte in cimitir.

Sfarsit