Luna straluceste pe cer, stelele sunt sclipitoare, iar umbra unei persoane este ratacita in intuneric. O inima ce bate spre o cale mai buna venind dintr-o lume mai diferita…un vampir, pe nume Ville, care isi cauta linistea si sfarsitul unei dureri cumplite, undeva departe de lumea lui. Singuratatea il omoara, refugiindu-se intr-un loc intunecos unde nimeni nu-l poate gasi sau vedea.

Insa, el ii poate vedea pe ceilalti. Acest vampir isi regaseste iubirea intr-o lume unde nici nu se astepta. Acea tanara fata il va trezi din nou, ii va reda libertatea de a iubii din nou. El nu vrea ca ea sa sufere din cauza lui, de aceea ce este el, desi o iubeste…o paraseste. Dupa ceva timp pierdut in batalii, el revine ranit, flamand aproape mort, inima lui devenind din ce in ce mai slaba iar, pielea lui era rece ca gheata.

Vampirul Ville, s-a reintors la tanara fata: Erin. Cei doi erau indragostiti unul de celalalt, insa destinul lor era diferit. Erin era obligata sa se casatoreasca cu un tanar pe nume Brandon. Prietena ei, Lara, incearca sa o ajute sa scape de Brandon, dar Erin e prea incapatanata. Ville apare dintr-o data la fereastra ei, decis sa discute cu Erin. Ville a incercat sa o convinga ca sa fuga cu el, sa uite de lumea ei, insa Erin nu vroia. Ville i-a dat un trandafir spunandu-i: “Iti las acest trandafir rosu, cand se va ofilii vei stii ca iubirea noastra impreuna cu amintirile noastre se vor stinge!”

A doua zi, Erin, s-a trezit plangand. Lara ii propunea sa fuga impreuna cu el, dar ea refuza. Erin isi proba rochia de mireasa, gandul ii era la Ville, avea de cand sa se marite intr-o rochie neagra, dar s-arazgandit. Lara i-a ales o rochie potrivita pentru Erin, cu petale de trandafiri rosii. In acea dupa-amiaza, familile celor doi inlogoditi s-au reunit. Era un bal pentru cei doi…dinanintea nuntii. In acea seara, Erin nu reusea sa doarma si a iesit un pic pe balcon. Stelele nu se mai vedeau, cerul era intunecat, Erin a vrut sa-l strige pe Ville, care era sub balconul ei. Doar strigatul ei putea sa-l readuca inapoi langa ea.

S-a intrebat de multe ori, daca e bine ce face. Stia ca daca pleca impreuna cu Ville, ii punea in pericol viata, dar ea nu si-a dat seama ca viata ei e in pericol daca sta alaturi de Brandon. Erin s-a intors inapoi in patul ei, incercand sa adoarma. Ville vazand ca ii este frica sa-l strige, s-a apropiat incet de fereastra ei. O privea cum dormea, ii mangaia usor fata, o ultima sarutare, apoi a disparut din camera ei. Acel fir de trandafir se usca petala cu petala. Inima vampirului batea incet, fata viata apropiindu-se de moarte.

Erin o sa trebuiasca sa se obisnuiasca fara el, sa spuna “adio” sperantei de al revedea, toata iubirea lor va “arde in apa si inecata intr-o flacara”…ca si cum nu ar exista! Pentru a-si omora singuratatea, Ville, are nevoie de ea. Erin se afla in in fata bisericii, toti asteptau cu nerabdare sa apara in fata altarului. Erin intrase in biserica plangand, tot machiajul i se stricase, petalele de trandafiri se uscau, incet viata ei se stingea. Stand amandoi, Erin si Brandon, in fata altarului, picaturi de sange aparea pe rochia ei, totul devenea invechit, la fel si inima ei. In acel minut, cand preotul era gata sa pronunte: “Va declar sot si sotie…”, un alt vampir a intrat brusc in biserica, rapind-o pe Erin.

Acel vampir a dus-o pe Erin intr-un loc frumos, aproape de rai. Era primavara, fluturii zburau imprejurul ei, un loc plin de flori si pomi imuguriti. Un izvor limpede si deosebit, unde se jucau copii. Langa acel loc, se afla o poarta care ducea spre o lume intunecata. Erin se indreptase catre acea poarta, rochia ei devenea neagra, trandafirii uscati si plini de sange, parul ei era desfacut. In acea lume toti plangeau, pomii erau distrusi, o cruce era arsa…sange peste tot. O urma de sange cu petale de trandafiri ducea spre un mormant, acel mormant era al ei. Erin se speriase, plangand ea a picat in genunchi spunand: “Moartea e atat de aproape, nu vreau ca speranta mea sa moara , eu am vrut sa-mi part inima cu un vampir. si ce pot vedea aici? un mormant gol, in care e scris numele meu! De ce trebuie ca unu dintre cei doi indragostiti sa fie sacrificat? Imi vreau vampirul inapoi…”

S-a ridicat incet, s-a indreptat catre un alt sicriu, acel sicriu era a lui Ville, corpul lui era asezat acolo. incet, Erin i-a atins mana, toate amintirile legate de ei au devenit mai puternice, un semn ca ar trebui sa lupte mai departe pentru relatia lor: ” Ville, vampirul meu drag! Inima ta e distrusa, pielea ta calda care ma acoperea noaptea a devenit rece, iarsufletul tau a devenit trista si plina de durere…am sa te ajut sa reinvii!”

Erin si-a amintit de acel trandafir primit de la el care s-a ofilit, eraprins in parul ei…a luat petalele si le-a pus pe Ville spunand: “Daca amintirile noastre nu au murit…nici iubirea noastra nu va murii! Ville, trezeste-te!!!” Erin la sarutat usor si la imbratisat. Incet inima lui incepuse sa bata din nou, usor se ridica, Ville, din sicriu…simtindu-se plin de viata. Cand si-a deschis ochii a vazut-o pe Erin. A cuprins-o de mana, fugind amandoi spre poarta unde se afla lumina vietii, departe de infern. Erin devenea mai stralucitoare si frumoasa.

Cerul senin o acoperea, soarele o proteja. Rochia ei alba si frumoasa plina de trandafiri. Amandoi traiau intr-o lume unde demonii dansau si ingerii zambeau, tinandu-se de mana, iubirea lor sincera va dura multi ani de acum incolo. Cei doi au stat in sfarsit de vorba: “Ville, inima ta e din nou vie! Iti dai seama ca totul se sfarsea daca nu te iubeam?” spuse Erin. “Esti sigura ca vrei sa-ti imparti viata cu un vampir? Nu vei regreta deloc? Chiar daca demonii ii vor intoxica pe ingeri cu tristete?” spuse Ville. “Ingerii sunt puternici! Da, sunt sigura!” spuse Erin sincera.

“Iubirea mea va fi moartea ta…pentru totdeauna!” Asa si-a ramas! O iubire atat de aproape de moarte, trecand prin mai multe incercari. O umbra devenind doua umbre, care stateau impreuna langa un lac, sub bolta lunii. O iubire care va ramane vie tot timpu in inima lor, iar singuratatea si suferintele vor sta departe de ei. Erin&Ville!

Sfarsit