O lume pierduta, in care oamenii si-au pierdut ultimele sperante. O fetita nascuta pe data de 31 octombrie, va fi sacrificata ca pe o bucata de carne pentru un ritual mai vechi. Sora ei mai mare trebuie sa aiba grija de ea, sa-si apere surioara de cei rai. Erin are numai 3 luni, este o fetita draguta care nu merita sa fie sacrificata. Viata ei depinde de Jeannia, sora ei de 15 ani.

Jeannia poate deosebii oamenii, care vor sa le faca rau de cei care vor sa-i ajute. Ea nu sta nimanui in cale, numai daca cine o necajeste sau o raneste pe soa ei. Ea statea cel mai mult cu sora ei, parintii lor erau mai mult pe drumuri.

Vicky, e prietena ei cea mai buna. Ea a ajutat-o pe Jeannia de multe ori. Dincolo de lumea lor existau fiinte demonice. O lume mai diferita de a oamenilor. Drako este seful lor, le ordona sa rapeasca copii sis a ii aduca in acel loc intunecat unde ii sacrificau unu cate unu.

Alex, era protectorul copiilor, dar nu avea destul sprijin si ajutor ca sa-l doboare pe Drako. Alex a auzit despre cazul Jeanniei, s-a oferit sa o ajute incercand sa-l tina pe Drako departe de sora ei. In urmatoarea zi, totul era schimbat in orasul lor, oamenii erau chemati sa lucre departe de copii lor uitand de ei.

Toti se comportau ciudat. Jeannia si-a dat seama ca totul se schimbase a decis sa plece departe cu sora ei. Erin trebuia sa fie ultimul copil care trebuia sacrificat din acel oras. Multi copii nevinovati au murit din aceasta cauza, Jeannia nu suporta gandul ca o va pierde pe Erin. Drako le-au indepartat pe cele doua surori, acuma Jeannia cauta cu disperare o cale de a-si salva sora.

- Mi-au furat sora!!! Cum am putut sa o scap din ochi?

- Linisteste-te, o sa-i gasim noi. Spuse Vicky incercand sa dea de Alex

- Jeannia, nu-ti face griji! O sa-ti salvam sora. spuse Rocky venind repede in ajutor

- Prieteni, trebuie sa o gasesc oriunde ar fi, nu pot sta aici degeaba. Spuse Jeannia indreptandu-se spre usa.

In lumea cealalta exista o fabrica de sacrificat copii, acolo se afla si Erin. Era inca in viata, Drako astepta sa vada cum se agita Jeannia pentru sora ei. Sa vada de ce este in stare sa faca pentru a o salva. Drako nu stia ca are ajutoare, prietenii ei sunt mereu alaturi de ea. Drako nu are nici un pic de mila fata de acei copii, ii chinuie pana la ultima rasuflare. Insa cu Erin era diferit…

- Erin? Dragut nume, sora ta are dreptate esti un ingeras. Iar ingerasii mor ultimii!

- Stapane totul e pregatit! Spuse Tarek paznicul copiilor.

- Perfect! O iei pe Erin si o duci in cimitir sunt sigur ca Jeannia vrea sa-si revada sora pentru ultima data. Spuse Drako zambind.

- Da,stapane!

Micuta Erin se afla in mainile celor rai, asteptand ca sora si prietenii ei sa o salveze cat mai repede. Orasul lor pana acuma se spunea ca e “Orasul ingerilor”, acuma toti repeta intr-una “Orasul Infernului”. Jeannia a dat peste un politist care vroia mai multe dovezi despre lumea de dincolo. Ultima sansa pentru a o recupera pe sora ei era sa se lase pe mainile politistului.

Jeannia simtea o durere ingrozitoare in inima, se indeparta mai mult de ceilalti, fugind repede in cel mai apropiat cimitir. A stat in fata unei statui de inger, uitandu-se usor in spatele ei. Ceilalti au incercat sa o avertizeze ca demonii se aflau deja acolo. Jeannia a atins usor statuia, a auzit-o cum plangea sora ei de frica.

A doua oara cand sa intros o furtuna foarte puternica se apropia de ei. Statuia lacrima usor cu lacrimi de sange. Nimeni nu reusea sa se apropie de Jeannia. Ea se simtea din ce in ce mai rau stiind ca n-o sa-si mai vada sora vreodata. Ea a picat in genungchi plangand de frica, plangand dupa sora ei. Se simtea vinovata pentru tot ce se intampla.

- Jeannia! Pleaca de acolo! Striga Vicky speriata

- Sa o luam de acolo!

- Nu! Spuse politistu

- Cum adica nu? Ii face mult rau…Jeannia!

- El cine mai e? intreba politistu

- E…Alex! Spuse Vicky mirata

Jeannia nu misca un picior de langa acea statuie. Alex le-a spus ca jeannia este in stare sa-si dea viata pentru sora ei, numa sa fie bine. Insa prietenii ei nu vroiau sa le piarda pe nici una dintre ele. Mintea ei era inconstienta, a luat pistolul politistului incercand sa se sinucida. Toti au incercat sa o opreasca, politistu s-a repezit asupra ei luandu-i arma din mana.

Apoi, alex a luat-o pe Jeannia in brate plecand din cimitir. Dupa o zi de odihna, au pornit la treaba in cautarea Erinei. Jeannia impreuna cu Vicky au intrat in acea fabrica printr-o usa secreta. Ceilalti au luat-o prin curtea fabricii. Tarek a gasit-o pe Jeannia lovind-o dupa cap. Vicky a patit la fel, amandoua au fost rapite. Baietii au ramas singuri, nestiind ce s-o fi intamplat cu cele doua.

Vicky impreuna cu Jeannia au fost asezate pe doua mese fiecare, legate, ca sa nu poata sa fuga. Drako se hranea cu carnea de om si bea sangele oamenilor. Daca manca din carnea copiilor si bea sangele lor devenea mai tanar, mai puternic, mai nebun. Alex era urmarit de niste ciori, ceilalti incercau sa scape de sclavii lui Drako.

- Lasa-ne in pace, canibalule! Striga Jeannia furioasa

- Nu-ti face griji, tu vei urma! Spuse Drako razand

- Jeannia…nu-l lasa sa ma taie!!! Striga Vicky de durere

- Unde sunt baietii cand ai nevoie de ei!

Erin incepuse sa planga. Ceilalti au auzit-o si s-au grabit spre tipete. Cu totii au ajuns in “Infernul” asa se numea acea fabrica. Cu greu, jeannia si-a desfacut lantul de la maini, lasandu-i urme. Era singura cale de a scapa, trebuie sa lupte pana la capat. A sarit de pe masa direct pe Drako, care era cat pe ce sa o faca bucati pe Vicky.

Rocky impreuna cu politistu au eliberat-o pe Erin si alti copii mai erau in viata… Alex o ajuta pe Jeannia sa-l retina pe Drako ca sa nu scape. Jeannia a pus mana din nou pe pistolul politistului, de data asta ea e cea care il omoara pe Drako. Vazandu-l fara putere pe Drako, Jeannia era sigura ca acesta e sfarsitul daca il omoara.

Totul va revenii la normal, iar copii nu vor mai fii sacrificati. Insa politistu a intervenit din nou, a oprit-o pentru a nu regreta mai tarziu. Era ultima dorinta a lui Jeannia, sa scape de Drako si de infernul lui. Alex a laut-o in brate pe Erin ducand-o departe…

Cum ceilalti cautau o iesire, Drako la doborat pe politist, luand-o de gat pe Jeannia. Rocky a stat cu Erin. Alex a incercat sa o apere pe Jeannia dar a fost dur injunghiat. Jeannia s-a tarat usor spre Alex. Drako a prins-o de man ape Jeannia, i-a lasat o taietura adanca dupa care a iceput sa ii bea sangele.

Ea fiind speriata si ranita, a laut cutitul si i-a infipt-o direct in inima. Vicky impreuna cu politistu i-a ridicat pe amandoi de jos. Drako in acel moment a laut-o la fuga. Nu mai gaseau iesirea din acea fabrica. Jeannia auzea plansete unui bebelus, nu vroia sa plece fara sa salveze acel bebelus.

A urcat dreptele, indreptandu-se spre acoperis. S-a uitat injur, nu era nimeni, cand sa apropiat de usa, era incuiata. Si-a dar seama ca Drako a pacalit-o… Vicky a ramas cu Erin, ceilalti au fugit repede sa o salveze pe Jeannia. Schelete si sangele copiilor erau imprastiate peste tot. Alex a spart cu greu usa, vazand-o pe Jeannia picand jos de pe fabrica. Ea a avut noroc ca se prinse-se de o bara fara sa priveasca in jos.

Rocky i-a intis mana s-o ridice inapoi. Politistu’ la arestat pe Drako impreuna cu partenerul lui, Tarek. Dupa ce au coborat toti jos, politia se afla in fata fabricii, pregatiti sa intre. Drako si Tarek au fost inchisi in cellule pentru multi ani. Copii ramasi in viata au fos eliberati. Oamenii au fost nevoiti sa distruga fabrica.

- Ati reusit sa va recuperate dovezile? Intreba Jeannia uitandu-se fix in ochii politistului.

- Nu mai am nevoie de dovezi. Spunand politistu razand.

- Sa mergem acasa, Jeannia! Spuse Vicky fericita.

- Alex, stai!

- S-a intamplat ceva, Jeannia?

- Vreau doar sa iti multumesc ca ai avut curajul sa-l infrunti pe Drako.Vreau sa va multumesc ca ati fost alaturi de mine si de Erin.

- Doar de aia suntem prietenii tai. Spuse Alex indreptandu-se spre poarta.

- Sa mergem…

Cosmarul s-a sfarsit, un drum nou s-a format. Jeannia a ramsa alaturi de sora ei si de prietenii ei. Fericita ca a luptat pana la sfarsit, Jeannia se poate bucura fiecare clipa alaturi de Erin. Mai exista si astfel de nebuni, numiti canibali. In preajma lor,ar fi bines a nu stea nimeni.

Cand un inger este in pericol, tot ce poate sa faca este sa reziste pana la chemarea altor ingeri veniti sa ii salveze. Nu e vina copiilor sa raman singuri de mici si neajutorati. Trebuie sa avem grija de cei mici… daca tot au un rol important in viata noastra!

Multi oameni merg in cimitir pentru a pune flori celor dragi ce au murit. Nimeni nu-si poate imagina cum e sa-ti petreci o noapte in cimitir. Un copil a crescut intr-un cimitir, numele lui e Chester. Era orfan, singurul loc unde se putea refugia a fost intr-o casuta distrusa din cimitir. El avea 15 ani, se mai plimba printre oameni sperand ca cineva sa-l ajute, prieteni nu avea, de mic a invatat sa se descurce singur. Doua fete pe nume: Sere si Sue, il vor gasi pe Chester si vor face tot posibilul ca sa-l ajute, insa fratele lui Sue, Johnny va fi impotriva lor. Ele doua au fost doar o singura data in cimitir, au ascultat multe povesti de groaza si le era frica sa intre acolo noaptea. Intr-o zi, Sue a fost nevoita sa mearga cu mama ei in cimitir pentru a pune flori bunicii ei. Sue a sunat-o pe Sere s-o intrebe daca vrea sa-i tina companie. Ajungand acolo cele doua se uitau la cruci, pietrele funerare si la statui cu ingeri.

- E asa de liniste aici! spuse Sere uitandu-se in jurul ei
- Mie imi plac foarte mult statuile cu ingeri! spuse Sue
- Sue, hai sa aruncam florile uscate si sa punem altele proaspete!

Sue a vazut pe cineva stand dupa un pom, uitandu-se la ele. A incercat sa se apropie, dar acea persoana a disparut repede.

- Sue, ce-ai patit? intreba Sere speriata
- Mi s-a parut ca cineva ne privea…
- Nu fa glume in cimitir, ma sperii!
- Imi pare rau Sere, nu am vrut sa te sperii. Cred ca era doar un caine, spuse Sue incercand sa uite ce a vazut.

Cand au ajuns acasa, cele doua au urcat sus in camera, prietenul lor cel mai bun Lee, a venit in vizita. Cei patru au iesit in oras, Johnny s-a oferit sa faca cinste cu un suc. Pe drum Sue si Sere au inceput sa se certe in legatura cu ce a vazut in cimitir.

- Sere, te rog eu sa nu le spui nimic din ce am vorbit! spuse Sue serioasa
- De ce nu? Sue, nu cred ca o sa ne oblige sa mergem sa le aratam.
- Fetelor s-a intamplat ceva? intreba Lee
- Totul e bine. Sa ne grabim, mai e un pic si se intuneca. spuse Sue derutata
- Oh, nu! Vine gasca de vagabonzi. Cine stie ce le mai trece prin cap, spuse Johnny stresat.

Acea gasca incepuse sa se lege de Sue si Sere, erau patru baieti care faceau numai probleme. Au incercat sa ajunga acasa, dar cei patru nu ii lasau in pace. Afara se facuse intuneric bezna, ca sa nu se bata cu ei, au luat-o pe o scurtatura printr-un cimitir. Nu aveau de ales. Brad si ceilalti ii tot urmareau.
Poarta de la intrare era incuiata, Johnny cu Lee ajutandu-le pe fete sa treaca peste poarta.

- Sunt sigur ca au intrat aici! Sa mergem dupa ei! spuse nervos Brad
- Stai, daca povestile sunt adevarate? Am auzit ca cineva bantuie cimitirul! spuse Max speriat.
- Sunt doar povesti, sa mergem! striga Brad
- Fetelor am avem o veste proasta pentru voi… va trebui sa petrecem o noapte aici! spuse Lee
- Cred ca glumesti! spuse Sere socata.
- O sa fie infricosator, mai ales ca ciudatenia aia traieste aici! spuse Sue uitandu-se in jurul ei.
- Stiam eu ca ascundeti ceva! se apropie Johnny nervos spre sora lui.

Pana la urma cei patru s-au impacat cu gandul si au stat toti intr-un loc unde sa nu-i gaseasca Brad si gasca lui. Sue, vazand o umbra venind dinspre o casuta, s-a indepartat de ceilalti. Mergand dupa acea umbra si-a dat seama ca acea ciudatenie era doar o persoana care locuia in cimitir. In casuta a gasit un copil ce citea o carte, si o lumanare asezata pe o masuta veche. Cand acel copil s-a ridicat, Sue a facut un pas inapoi.

- Ce cauti in casa mea?! intreba copilul mirat
- Asta e casa ta? De cand locuiesti aici?
- Da, locuiesc aici de cand ma stiu!
- Cum te numesti si de ce stai singur?
- Numele meu e Chester, stau aici pentru ca nu am familie. Tu ce cauti aici?
- Eu sunt Sue. Eu si prietenii mei ne-am ascuns de o gasca care vrea sa ne faca rau.

Pana cand Sue se imprietenea cu Chester, ceilalti o cautau cu disperare. Strigatele lor erau auzite de catre Brad si gasca lui. Nu mai aveau mult pana ii gaseau si multe idei le veneau in minte despre cum sa le faca rau.

Sue le-a prezentat prietenilor ei pe Chester care a ascultat toata povestea, fiind de acord sa ii ajute. Au luat scheleti care erau in mormintele dintr-o capela si au gasit cerseafuri albe si niste galeti cu apa. Gasca cea rea vor avea o surpriza surprinzatoare!

Era 12 noaptea, totul era intunecat, iar singura lumina venea de la reflexiile lunii. Mergand incet, Sere a cazut intr-o prapastie. Max si Phil radeau de ea. Sere, speriata, a strigat dupa ceilalti. Cei doi au inceput sa arunce pamant peste ea. Joey s-a luat la bataie cu Johnny, Chester incerca sa o apere pe Sue, insa din pacate Brad era pe urmele lor. Sue si-a amintit ca avea la ea un casetofon mic care inregistra, acuma vor avea dovezi pentru ai indeparta pe Brad si gasca lui de ei.
Noaptea devenea mai infricosatoare, incepuse sa fulgere, ploua,era frig, cainii latrau, corbii zburau deasupra lor, plin de pietre funerare peste tot…
Sere striga disperata dupa ajutor, Johnny si Lee erau raniti, iar Chester se certa cu Brad.

- De ce nu plecati? striga Sue suparata.
- Nu plecam pana cand nu ne razbunam… spuse nervos Brad indreptand dintr-odata arma catre el.
- Brad, nu! striga surprinsa Sue
- De abia acuma incepe distractia! spuse Brad razand
- Nu si daca te opresc eu! spuse Chester sarind in apararea lui Sue.

Ceilalti i-au facut si lui Sue acelasi lucru ca lui Sere. Incet le-au ingropat de vii. Lee a observat ca Max avea telefon la el, a facut un efort pentru a pune mana pe telefon. Phil si Joey au incercat sa fuga, politia si ambulanta fiind deja pe drum.

Pistolul lui Brad se descarcase nimerindu-l pe Chester. Johnny a reusit sa-l opreasca pe Brad, Lee a incercat sa le ajute pe fete. In 20 de minute a sosit politia impreuna cu parintii lor. Se facuse dimineata, Sue, Sere si Chester au fost transportate la spital.

A doua zi, Sue s-a intors la cimitir pentru ai face o mica vizita lui Chester si pentru ai multumii ca i-a ajutat.

- Buna, ce-ti mai face umarul? intreba Sue ingrijorata
- Buna! Ma vindec eu, nu-ti face griji. Tu ce mai faci?
- Am venit sa-ti multumesc pentru ca m-ai aparat si ca ne-ai ajutat.
- Nu ai pentru ce. Ce s-a intamplat cu ceilalti?
- Pai… ceilalti au zis ca nu mai au curaj sa puna piciorul in cimitir.
- Si tu? Cum te simti dupa…?
- Eu sunt bine! Stiu ca a fost un soc pentru mine petrecand o noapte in cimitir, dar am trecut peste asta.
- Da. Asta e casa mea! spuse bucuros Chester.

Sue si Chester au ramas prieteni buni. A fost o noapte foarte dificila, infricosatoare pe care nici unul dintre ei nu o vor uita niciodata. Tot ce s-a petrecut in acea noapte ramane doar un vis urat. Dar cei patru: Sue, Sere, Lee si Johnny au vazut ca orice e posibil sa se intample, chiar intr-o simpla noapte in cimitir.

Sfarsit

“Ingerul mortii”

 

“… strabati Stix-ul in tacere

Cerberul latra…

Infernul te asteapta…”

 

Cap. I – Ingerul mortii

 

Doi tineri au fugit in lume lasand totul in urma lor, parintii lor nefiind de acord cu casnicia lor. Cei doi locuiau intr-o casuta la marginea unei lagune. In spatele casei era o padure din care noaptea se auzeau lupi urland. Sarah era o femeie frumoasa, cu ochi albastri, harnica, careia ii placea foarte mult sa se plimbe prin padure. Ce-si dorea cel mai mult era un copil. Johnny e un barbat viteaz, muncitor, isi iubeste foarte mult sotia, dorinta lui fiind aceea de a duce o viata mai buna.

 

Intr-o zi de vara, Sarah se scalda in laguna, iar John era plecat la pescuit. Trei vanatori au trecut pe la locuinta lor in vizita. Vazand-o pe tanara frumoasa ce se scalda au devenit niste bestii fara oprire. Unul dintre cei trei a strigat-o pe Sarah sa iasa din apa, iar ceilalti doi au asteptat in casuta ei. Sarah l-a intrebat pe acel vanator ce dorea, insa el nu spunea nimic. Johnny a vazut-o pe Sarah ca a iesit din apa si l-a vazut si pe acel vanator care se indrepta spre casuta.

 

-         Scuzati-ma, domnisoara! spuse Henry

-         Ce doriti?

-         Ati vazut un om inalt si mai solid, nu a trecut cumva pe aici? O intreba el pentru a o atrage in casa.

-         Nu! Eu si sotul meu locuim aici, cu ce va pot ajuta?

-         Poate ca a intrat in casa, ma duc sa vad.

-         Dati-mi voie sa va conduc!

-         Saraaaah! striga Johnny

-         Se pare ca nu e nimeni aici, zise Henry

-         Ce faceti? Dati-mi drumul! Johnny!!! urla Sarah cu disperare

 

Cei trei vanatori vor sa profite de ea, prima data au batut-o, apoi au incercat ceva mai rau. Johnny a intrat repede in casa si l-a apucat pe unul dintre vanatori, scotandu-l afara. Sarah era vanata la fata si plangea de durere. Ceilalti doi au incercat sa fuga, dar Johnny i-a prins si i-a batut bine, ducandu-i apoi in padure, legandu-i de pom si lasandu-i acolo. Johnny era nervos si inconstient cand i-a vazut ca ii faceau rau sotiei sale, asa ca lupii ii vor lua pe cei doi vanatori ca prada. Al treilea reusi sa scape. Seara, Sarah avea cosmaruri, tipa in vise, se zbatea cu toata puterea… Johnny era langa ea, o imbratisa si ii spunea ca totul va fi bine.

 

A doua zi, Sarah nu iesea din casuta, Johnny era foarte ingrijorat. Dupa-amiaza cand Johnny a venit de la pescuit a gasit-o pe Sarah intinsa pe jos.

 

-         Sarah, ce ai patit? o intreba Johnny

 

El o ridica cu grija si a pus-o in pat. Avea febra. Johnny nu stia de unde sa faca rost de medicamente, asa ca a ingrijit-o cum a stiut el. Johnny nu se misca deloc de langa ea, ii pazea somnul si avea grija ca maine sa se simta mai bine. Dimineata Johnny a vazut ca Sarah se simtea mult mai bine, ea propunandu-i sa plece undeva departe de laguna, dar Johnny refuza. Zile, saptamani si luni intregi au trecut. Sarah intr-o seara a avut in vis ciudat. Visa o fetita care se tot plimba pe marginea lagunei cu flori uscate in mana, inconjurata de lupi. Sange ii curgea din maini si din picioare, era ranita, iar lupii erau flamanzi. Sarah s-a trezit speriata si tipand. Johnny nu stia ce s-a intamplat cu ea, incercand s-o calmeze.

 

-         Johnny, salveaz-o!

-         Calmeaza-te, a fost doar un vis urat…

-         O sa o raneasca, ajut-o!

-         Sarah, pe cine? Cine e in pericol??

-         Fetita de pe malul lagunei va fi mancata de lupi!

-         Stai linistita, nu e nici o fetita, a fost doar un vis urat.

 

Sarah si-a dat seama ca era insarcinata, dar nu avea curaj sa ii spuna sotului ei de teama ca nu va putea pastra copilul si ar fi fost greu de intretinut. Ea statea si se gandea cum ar fi fost daca ar fi plecat departe, insa Johnny tot refuza. Sarah cauta lemne pentru foc si cateva lucrusoare simple pentru copil. Hainutele insa vor fi greu de gasit. Burta ii crestea, lunile treceau repede, Johnny pana la urma dandu-si seama ca vor avea un copil, dar nu ii reprosa nimic, sperand doar ca va fi un baietel. Sarah presimtea ca era un baietel, dar se inselase. La nastere a fost cel mai greu, sotul ei a ajutat-o, erau foarte departe de ceilalti oameni, nimeni nu putea sa ii ajute. Sarah a dat nastere unei fetite, grasuta si frumusica. Johnny, vazand ca e fetita, a hotarat sa plece in zori cu familia lui undeva unde ar fi putut sa le ofere o viata mai buna.

 

-         Draga mea, vom pleca in zori departe… spuse Johnny

-         Esti sigur de aceasta decizie?

-         Da, trebuie sa o ducem pe micuta Amy mai aproape de oameni, nu vreau sa traiasca aici in padure, sa creasca in salbaticie.

-         Trebuie sa gasim o masina…

-         Vom gasi una, acum dormi la loc si nu o lasa singura deloc pe micuta noastra.

 

Johnny a cautat toata noaptea o masina, undeva la vale era o masina mai veche  si a incercat sa o repare. El s-a intors dupa scumpa lui sotie si fetita sa si cei trei au pornit la drum. Timp de trei zile tot mergeau, micuta Amy avea nevoie de hainute curate si mancare. Johnny a zarit o ferma la cativa kilometri distanta de ei. Au oprit la acea ferma si au cautat pe cineva sa ii ajute. La acea ferma se aflau doi batrani, casatoriti de 26 de ani, ei i-au ascultat pe Johnny si Sarah, i-au vazut cu un copil in brate si neajutorati, asa ca au decis sa ii primeasca la ferma lor. Domnul Fonster i-a oferit o slujba lui Johnny.

 

-         La ce te pricepi, tinere? spuse domnul Fonster

-         Pot sa lucrez orice, invat repede. raspunse Johnny

-         Daca esti un baiat puternic si muncitor as putea avea nevoie de ajutorul tau pe la ferma.

-         Multumesc mult, domnule Fonster!

 

Domnul Fonster era un batran de 82 de ani, nu se stia cand va veni timpul pentru a plecat intr-o calatorie, departe de aceasta lume. Asa ca el si sotia sa, Doamna Fonster, au hotarat sa le lase tinerilor ferma. Ei nu aveau copii si nici o persoana care sa ii ingrijeasca. Dar Dumnezeu i-a trimis pe acei tineri. Insa fetita lor le va da bataie mare de cap, cand va creste mai mare. Nu va fi o fetita ca celelalte, va fi diferita si va face numai lucruri rele. Amy e un inger pe dinafara, insa un demon pe dinauntru. Cei din jur ar trebui sa se fereasca de ea pentru ca aduce … moartea.

 

Dupa multi ani …

 

Amy avea 7 ani, ea s-a obisnuit la ferma si cu parintii ei, dar ceva nu ii convenea. Intr-o zi s-a dus la domnul Fonster si a vorbit cu el.

 

-         Imi sunteti ca un bunic, imi va parea rau ca o sa muriti asa de repede, spuse Amy

-         Ce tot spui, micuto?

-         O sa va sufocati…

-         Johnny, Sarah, veniti repede!!! striga domnul Fonster

-         Ce s-a intamplat? raspunse Sarah. Amy, ce ai mai spus de data asta?

-         Am spus doar adevarul, mama!

-         Domnule Fonster, ne scuzati un minut, fetita are o imaginatie bogata…

-         Amy, explica-ne, ce aveai de gand sa faci?

-         Mama, tata, daca nu il duceti acum pe domnul Fonster la spital o sa moara!

-         Amy, el se simte foarte bine, te rog sa te duci sa iti ceri scuze!

-         Esti pedepsita si vei sta in camera ta pana diseara.

-         Nu sunteti corecti, nu ma duc niciunde in afara de camera mea! striga Amy nervoasa.

-         Amy! striga Johnny

-         Las-o, e tare confuza, nici ea nu mai stie ce spune.

-         O sa moara si apoi veti urma si voi…

 

Amy a mers in camera ei si a trantit usa. S-a pus in pat si se gandea timp de cateva ore la ultimele minute care se scurgeau din viata batranului Fonster. Seara, toti s-au adunat la masa, Amy s-a asezat frumos si fara sa scoata un cuvant. Ceilalti au inceput sa manance in liniste pana cand au ajuns la desert. Domnul Fonster s-a simtit rau, nu putea sa respire si s-a prabusit. Toti s-au ridicat de la masa pentru a-l ajuta. Amy statea linistita pe scaunul ei, serioasa, doar il privea cum statea intins pe jos. Doamna Fonster a sunat repede la un doctor.

 

-         Amy, unde crezi ca te duci? striga Johnny nervos…

-         Las-o, nu e vina ei! spuse Sarah

-         Vedeti daca nu m-ati ascultat? Eu v-am spus ca va muri!

 

Johnny si-a pierdut controlul si a lovit-o pe Amy. Amy nervoasa striga din toata puterea ei:

 

-         Tu o sa urmezi, te asigur de asta!

 

Sarah a ramas mirata cand a auzit ce a spus despre tatal ei care a crescut-o. Doamna Fonster a avut cel mai mult de suferit, ii era frica sa nu pateasca si ea ceva.

 

Dupa doua luni, Sarah a inscris-o pe Amy la scoala, a plecat in sat sa vada unde se afla o scoala. Amy stia sa citeasca si sa scrie, invatatoarea ei s-a mirat mult cand a vazut ca stia mai multe decat ceilalti copii.

 

-         Amy, de unde stii sa scrii si sa citesti?

-         Am invatat de la cineva, domnisoara invatatoare.

-         Parintii tai te-au invatat?

-         Nu, ei nu au timp pentru mine.

-         De ce spui asta?

-         Ma pedepsesc foarte des, iar tatal meu e mereu nervos pe mine.

-         Nu spune asta,. eu am vorbit cu mama ta si stiu ca iti vrea numai binele.

-         De ce nu ma cred? Le-am explicat tot timpul ca lucrurile se vor schimba .

 

Dupa ce s-au terminat orele, Amy si-a lasat desenele pe banca ei, invatatoarea a observat ca desenele ei erau diferite decat ale celorlalti copii. Erau infricosatoare: cruci arse, serpi, oameni morti si mult sange peste tot. Invatatoarea a scapat desenele pe jos tremurand, vazand ca sunt pete adevarate de sange.

 

A doua zi cand Sarah a dus-o pe Amy la scoala invatatoarea vorbi serios cu mama ei si a refuzat ca Amy sa mai invete la acea scoala. Sarah pleca suparata, a luat desenele cu ea si acasa i le arata lui Johnny. Amy ii pandea si nu ii mai suporta. Se intreba intr-una de ce nu vor sa o inteleaga si de ce nu le convine ca asa e ea.

 

Intr-o dimineata de iarna, afara era zapada, geamurile erau inghetate. Amy s-a dus la mama ei cu un cutit in mana, Sarah inca dormea. Incet, a indreptat cutitul catre ea si a incercat sa o injunghie. Johnny era afara, verifica animalele. A auzit-o dintr-o data pe Sarah tipand. Amy s-a asezat deasupra ei si a privit-o direct in ochi. Mama ei era speriata, a incercat sa ii smulga cutitul din mana. O voce diferita vorbea in locul lui Amy.

 

-         Amy, da-mi cutitul! striga Sarah ingrijorata.

-         Acum ai sa vezi ce pot face!

-         Johnny!!! striga ea plangand

-         Uite mama, ca sa ma crezi ca eu pot provoca multe.

-         Cine esti? Ce ai facut cu fetita mea?

-         Inca mai traieste, numai ca eu o controlez…

-         Da-i drumul! N-o mai rani! Ce vrei de la noi si cine esti?

-         Fetita ta e un inger, dar ceea ce nu stiti voi e ca e ingerul mortii!

-         Amy, ce faci?? striga Johnny

-         Aaa! Mama, tata! Ajutati-ma!

-         Amy, ce s-a intamplat?

 

Dupa ce si-a taiat venele de la ambele maini, umpland-o de sange pe Sarah, Amy a lesinat. Ea a fost dusa de urgenta la un doctor. Dupa cinci ore, doctorul familiei Fonster care era de incredere le-a spus parintilor ei ca acest caz nu a mai fost intalnit. Amy a ramas cu semne grave pe maini. Cei doi au cerut sfatul doctorului, insa au refuzat. Era prea dureros sa isi vada fiica intr-un loc special pentru copii cu probleme.

 

Peste o saptamana, Amy s-a reintors la ferma supravegheata de o asistenta. Asistenta era cu ochii pe Amy din ora in ora, dar ea desena incontinuu. Taieturile incepeau din nou sa ii sangereze, mintea ei se intunecase si nu mai putea sa isi controleze corpul. De data asta a atentat la uciderea asistentei, apoi a plecat in curte. Seara, cand parintii ei au ajuns acasa, au gasit-o pe asistenta intr-o balta de sange, fata ii fusese desfigurata si pe perete era un semn pictat cu sange: o cruce cu un sarpe imprejurul ei. Parintii lui Amy au fost ingroziti cand au vazut ce fel de copil au crescut. Johnny, disperat, a luat o puisca de pe perete si a vrut sa se duca dupa Amy s-o impuste. Sarah a incercat sa il opreasca spunandu-i ca Amy are nevoie de ajutor si sa se calmeze, sa lase pusca jos.

 

-         Da-te la o parte! Povestea asta trebuie terminata.

-         Nu pot sa te las, e vorba de fetita noastra!

-         Fetita noastra a devenit un monstru care trebuie oprit!

-         Johnny, pune jos pusca, nu e vina ei ca e posedata de un demon!

-         Cum e posibil? De ce Amy?

-         Nu-ti pot explica pentru ca nici eu nu inteleg…

 

Johnny pana la urma a lasat pusca jos si l-a sunat pe doctor pentru a o interna pe Amy, insa ea nu mai era de gasit. Nu se stia cum e posibil ca o fetita atat de inocenta sa fie posedata de un demon.

 

Timpul trecea repede, ziarele scriau multe despre Amy, Sarah si Johnny erau ingroziti cu gandul ca ea va fi ucisa. Cand s-au uitat in ziarul zilei, au gasit scrise multe lucruri rele despre Amy, precum “Ingerul mortii”, “Un copil posedat de demoni va ucide din nou”, “Amy ucide din nou” si tot felul de stiri despre ce se intamplase la ferma Fonster.

 

Doamna Fonster a fost mutata intr-un azil de frica sa nu vina dupa ea.Amy a plecat departe de ferma si a ajuns intr-un oras numit Dreamville…

Luna straluceste pe cer, stelele sunt sclipitoare, iar umbra unei persoane este ratacita in intuneric. O inima ce bate spre o cale mai buna venind dintr-o lume mai diferita…un vampir, pe nume Ville, care isi cauta linistea si sfarsitul unei dureri cumplite, undeva departe de lumea lui. Singuratatea il omoara, refugiindu-se intr-un loc intunecos unde nimeni nu-l poate gasi sau vedea.

Insa, el ii poate vedea pe ceilalti. Acest vampir isi regaseste iubirea intr-o lume unde nici nu se astepta. Acea tanara fata il va trezi din nou, ii va reda libertatea de a iubii din nou. El nu vrea ca ea sa sufere din cauza lui, de aceea ce este el, desi o iubeste…o paraseste. Dupa ceva timp pierdut in batalii, el revine ranit, flamand aproape mort, inima lui devenind din ce in ce mai slaba iar, pielea lui era rece ca gheata.

Vampirul Ville, s-a reintors la tanara fata: Erin. Cei doi erau indragostiti unul de celalalt, insa destinul lor era diferit. Erin era obligata sa se casatoreasca cu un tanar pe nume Brandon. Prietena ei, Lara, incearca sa o ajute sa scape de Brandon, dar Erin e prea incapatanata. Ville apare dintr-o data la fereastra ei, decis sa discute cu Erin. Ville a incercat sa o convinga ca sa fuga cu el, sa uite de lumea ei, insa Erin nu vroia. Ville i-a dat un trandafir spunandu-i: “Iti las acest trandafir rosu, cand se va ofilii vei stii ca iubirea noastra impreuna cu amintirile noastre se vor stinge!”

A doua zi, Erin, s-a trezit plangand. Lara ii propunea sa fuga impreuna cu el, dar ea refuza. Erin isi proba rochia de mireasa, gandul ii era la Ville, avea de cand sa se marite intr-o rochie neagra, dar s-arazgandit. Lara i-a ales o rochie potrivita pentru Erin, cu petale de trandafiri rosii. In acea dupa-amiaza, familile celor doi inlogoditi s-au reunit. Era un bal pentru cei doi…dinanintea nuntii. In acea seara, Erin nu reusea sa doarma si a iesit un pic pe balcon. Stelele nu se mai vedeau, cerul era intunecat, Erin a vrut sa-l strige pe Ville, care era sub balconul ei. Doar strigatul ei putea sa-l readuca inapoi langa ea.

S-a intrebat de multe ori, daca e bine ce face. Stia ca daca pleca impreuna cu Ville, ii punea in pericol viata, dar ea nu si-a dat seama ca viata ei e in pericol daca sta alaturi de Brandon. Erin s-a intors inapoi in patul ei, incercand sa adoarma. Ville vazand ca ii este frica sa-l strige, s-a apropiat incet de fereastra ei. O privea cum dormea, ii mangaia usor fata, o ultima sarutare, apoi a disparut din camera ei. Acel fir de trandafir se usca petala cu petala. Inima vampirului batea incet, fata viata apropiindu-se de moarte.

Erin o sa trebuiasca sa se obisnuiasca fara el, sa spuna “adio” sperantei de al revedea, toata iubirea lor va “arde in apa si inecata intr-o flacara”…ca si cum nu ar exista! Pentru a-si omora singuratatea, Ville, are nevoie de ea. Erin se afla in in fata bisericii, toti asteptau cu nerabdare sa apara in fata altarului. Erin intrase in biserica plangand, tot machiajul i se stricase, petalele de trandafiri se uscau, incet viata ei se stingea. Stand amandoi, Erin si Brandon, in fata altarului, picaturi de sange aparea pe rochia ei, totul devenea invechit, la fel si inima ei. In acel minut, cand preotul era gata sa pronunte: “Va declar sot si sotie…”, un alt vampir a intrat brusc in biserica, rapind-o pe Erin.

Acel vampir a dus-o pe Erin intr-un loc frumos, aproape de rai. Era primavara, fluturii zburau imprejurul ei, un loc plin de flori si pomi imuguriti. Un izvor limpede si deosebit, unde se jucau copii. Langa acel loc, se afla o poarta care ducea spre o lume intunecata. Erin se indreptase catre acea poarta, rochia ei devenea neagra, trandafirii uscati si plini de sange, parul ei era desfacut. In acea lume toti plangeau, pomii erau distrusi, o cruce era arsa…sange peste tot. O urma de sange cu petale de trandafiri ducea spre un mormant, acel mormant era al ei. Erin se speriase, plangand ea a picat in genunchi spunand: “Moartea e atat de aproape, nu vreau ca speranta mea sa moara , eu am vrut sa-mi part inima cu un vampir. si ce pot vedea aici? un mormant gol, in care e scris numele meu! De ce trebuie ca unu dintre cei doi indragostiti sa fie sacrificat? Imi vreau vampirul inapoi…”

S-a ridicat incet, s-a indreptat catre un alt sicriu, acel sicriu era a lui Ville, corpul lui era asezat acolo. incet, Erin i-a atins mana, toate amintirile legate de ei au devenit mai puternice, un semn ca ar trebui sa lupte mai departe pentru relatia lor: ” Ville, vampirul meu drag! Inima ta e distrusa, pielea ta calda care ma acoperea noaptea a devenit rece, iarsufletul tau a devenit trista si plina de durere…am sa te ajut sa reinvii!”

Erin si-a amintit de acel trandafir primit de la el care s-a ofilit, eraprins in parul ei…a luat petalele si le-a pus pe Ville spunand: “Daca amintirile noastre nu au murit…nici iubirea noastra nu va murii! Ville, trezeste-te!!!” Erin la sarutat usor si la imbratisat. Incet inima lui incepuse sa bata din nou, usor se ridica, Ville, din sicriu…simtindu-se plin de viata. Cand si-a deschis ochii a vazut-o pe Erin. A cuprins-o de mana, fugind amandoi spre poarta unde se afla lumina vietii, departe de infern. Erin devenea mai stralucitoare si frumoasa.

Cerul senin o acoperea, soarele o proteja. Rochia ei alba si frumoasa plina de trandafiri. Amandoi traiau intr-o lume unde demonii dansau si ingerii zambeau, tinandu-se de mana, iubirea lor sincera va dura multi ani de acum incolo. Cei doi au stat in sfarsit de vorba: “Ville, inima ta e din nou vie! Iti dai seama ca totul se sfarsea daca nu te iubeam?” spuse Erin. “Esti sigura ca vrei sa-ti imparti viata cu un vampir? Nu vei regreta deloc? Chiar daca demonii ii vor intoxica pe ingeri cu tristete?” spuse Ville. “Ingerii sunt puternici! Da, sunt sigura!” spuse Erin sincera.

“Iubirea mea va fi moartea ta…pentru totdeauna!” Asa si-a ramas! O iubire atat de aproape de moarte, trecand prin mai multe incercari. O umbra devenind doua umbre, care stateau impreuna langa un lac, sub bolta lunii. O iubire care va ramane vie tot timpu in inima lor, iar singuratatea si suferintele vor sta departe de ei. Erin&Ville!

Sfarsit

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!